Cum te ajută facultatea să îţi dezvolţi cariera?

Cursurile nu sunt totul la universităţile americane. Spre deosebire de universităţile din România, toate universităţile americane oferă şi alte servicii. Din multele existente, am să mă axez pe două, care sunt foarte importante din punct de vedere professional. University of Chicago are două centre importante, care pot ghida şi ajuta studenţii din punct de vedere professional: Career Advising and Planning Services şi Center for Teaching and Learning. Majoritatea au o variaţiune a aceluiaşi nume. De ce cred că este esenţial pentru studenţi să viziteze aceste centre?

O să încep cu primul, şi cel mai evident în importanţă sa, ca să spun aşa: Career Advising and Planning Services, care se ocupă cu organizarea de evenimente şi workshop-uri bazate pe o varietate de nevoi ale studenţilor (obişnuiţi, masteranzi şi doctoranzi). Orice student care se gândeşte să aplice pentru un job, indifferent ce fel de job, va avea nevoie de un CV şi de o scrisoare de intenţie, cel puţin. Pentru cei care cred că a scrie un CV este extreme de facil, am veşti noi: nu este deloc şi de cele mai multe ori includem în CV-uri mai multă informaţie decât este nevoie sau prea puţină, în sensul că listăm locurile de muncă sau facultăţile prin care ne-am perindat în anii studenţiei, fără să dăm detalii despre ce anume am făcut acolo care ar impresiona pe cei ce ne intervievează. Cât despre scrisoarile de intenţie, cea mai mare greşeală pe care o comit cei ce aplică pentru job-uri este că se bazează pe formate standard. Într-adevăr, regulile generale şi structură de bază a unei scrisori de intenţie este de cele mai multe ori aceeaşi, indiferent de job. Dar conţinutul trebuie să fie foarte individualizat, şi există şi cazuri în care scrisoarile de intenţie trebuie să aibă un format niţel mai deosebit decât cel stas. De asemenea, este de reţinut că un CV European este cu totul diferit de unul American (şi nici nu se numeşte CV, se numeşte “resume”; în America, CV înseamnă cu totul altceva). Toate aceste amănunte trebuie luate în considerare. Nici eu nu ştiam la început multe dintre acestea, dar acum simt că am un CV mult mai bun şi mai uşor de citit de către potenţiali angajatori.

Centrul oferă o mulţime de resurse pentru a căuta şi aplica pentru diverse job-uri, inclusiv job-uri în străinătate. Aceasta este o variantă excelentă pentru studenţii români care vor să se întoarcă în ţară la terminarea studiilor aici sau vor să profeseze în Europa sau în orice altă ţară decât Statele Unite. De asemenea, centrul se ocupă şi cu căutarea şi aplicarea la programe de doctorat, surse de finanţare pentru cercetare, sau căutarea şi aplicarea pentru stagii de practică (internships). Toate acestea sunt extrem de importante pentru cei interesaţi să îşi continue educaţia printr-un master şi/sau doctorat şi dacă sunt deja într-un asemenea program, aceste informaţii sunt extreme de utile pentru a-şi putea continua cercetarea şi formarea profesională, în timpul în care sunt în şcoală. Sursele de finanţare sunt esenţiale pentru un doctorand, de exemplu, iar stagiile de practică (deobicei organizate peste vară) sunt extreme de importante pentru studenţi, la orice nivel ar fie ei.

O altă activitate cu care Centrul se ocupă este organizarea unei multitudini de evenimente la care aduc invitaţi din diverse domenii (mulţi dintre ei foşti studenţi ai universităţii), care pot informa studenţii despre cum au ajuns ei să fie în poziţia pe care o ocupă acum, care le-a fost traiectoria profesională, cum pot studenţii să se pregătească academic şi professional pentru a fi angajaţi în job-ul dorit, cât şi pentru ca studenţii să se implice în networking cu ei. Aceste evenimente sunt organizate pe teme, deobicei, ca de exemplu: job-uri în lumea academică, job-uri în companii non-profit ş.a.m.d. Un alt tip de evenimente pe care centrul le organizează sunt workshop-urile de interviuri, în cadrul cărora studenţii pot învăţa şi practica un interviu cu angajaţii centrului. Este evident că a şti cum să treci cu bine peste orice întrebări la un interviu este o abilitate pe care oricine trebuie să o capete, dar mulţi nu îi acordă atenţia necesară, motiv pentru care nici nu primesc job-ul dorit.

Chiar şi această descriere frugală a Career Advising and Planning Services cred că arată importanţa vizitării acestui centru. Al doile este The Center for Teaching and Learning (Centrul pentru Predat şi Învăţat). Pentru cei care nu sunt foarte interesaţi în a preda, acest centru se poate să nu fie foarte important. Pentru cei interesaţi în a deveni profesori la un moment dat în carieră, acesta este un centru care trebuie vizitat! De fapt, chiar şi cei neinteresaţi în predate ar putea să obţină multe informaţii interesante şi pertinente acolo. De exemplu, cei care conduc training-uri ar profita enorm de pe urma acestei experienţe acumulate gratis şi din timp în cadrul şcolii.

Pentru cei interesaţi să devină la un moment dat profesori, Centrul le oferă diverse seminarii pe diverse teme, ca de exemplu cum să foloseşti tabla neagră eficient, cum să organizezi un curs, cum să îţi organizezi un portofoliu  de profesor, cum poţi să îţi analizezi stilul de predat, cum poţi să testezi mai bine elevii/studenţii, cum poţi să îţi alegi stilul de predat potrivit cu materialul pe care vrei să-l predai ş.a.m.d. De asemenea, Centrul oferă şi workshop-uri în cadrul cărora poţi practica toate acestea, de exemplul, cum să îţi construieşti portofoliul profesional.

Sper că informaţiile acestea sunt de ajutor celor care consideră aplicarea la universităţile americane (mai ales ţinând cont că mulţi se întreabă: şi ce voi face după?). Dacă aveţi întrebări, sunt gata să vă răspund!

Al doilea trimestru la University of Chicago

Deja am trecut de prima săptămâmă a celui de-al doilea trimestru (e un pic ciudat să revin la sistemul ăsta, care a fost abandonat când eram în școala generală, mi se pare, în România) din Masterul de un an pe care îl fac la University of Chicago! Nici nu-mi vine să cred ce repede trece timpul… Cum am ajuns aici? Ce am făcut înainte? O sa ajung și la aceste subiecte…în alte articole ce urmează. Am început cu acest al doilea trimestru pentru că este un început bun: am început un nou an (calendaristic), m-am acomodat cât de cât cu Chicago și universitatea și este primul trimestru în care am putut să-mi aleg clasele ce-mi plac mie.

Chicago este friguros, în special din cauza vânturilor (nu degeaba i se spune The Windy City). Și, colac peste pupăză, mai este și iarnă!!! Așa că uneori orașul acesta extrem de interesant și activ, prinde tente siberiene. Cam așa arată de la fereastra camerei mele de cămin:

Dar să nu disperăm! Căciula, fularul și paltonul ajută enorm! Și cum le ai pe acestea pregătite, ești gata să te avânți într-un univers superb și amețitor, pentru că asta este Chicago: un oraș al contrastelor, bogat și sărac, uluitor de cultural și întristător de gri. Ai ce vedea, și n-ai cum te plictisi în nici unul din anotimpuri dacă vii aici. Dar preferabil este să-l prindeți în splendoarea lui primăvara tîrziu, vara sau toamna devreme. Am să revin la Chicago, pentru că am vizitat cât am putut anul trecut, în septembrie, dar și pe parcursul trimestrelor.

Ceea ce vreau să descriu nițel este University of Chicago. Fondată la 1892, construită în zdrobitorul stil arhitectonic gotic englezesc, universitatea adăpostește o multitudine de departamente, laboratoare și biblioteci. Foști studenți ai universității au fost Milton Friedman, Edwin Hubble, Kurt Vonnegut, James Dewey Watson, cât și o multitudine de laureați ai premiului Nobel in chimie, fizică, economie, medicină și literatură. Și să nu uităm că aceasta este universitatea la care a predat marele Mircea Eliade. Este, într-adevăr, o universitate care merită considerată de orice student român ce vrea să studieze în afara României.

În ton cu îmbinarea tradiționalului cu inovativul, alegerea claselor se face cât se poate de tradițional: pe o hârtiuță, pe care trebuie s-o duci la registrar. Multe alte universități au sisteme online de înregistrare, și venind de la una din acestea mi s-a părut ciudat că trebuie să alerg cu hârtiuța după mine încoace și-n-colo. Și totuși, University of Chicago este una din cele mai bune și mai renumite universitați din lume. Ce este atât de special la ea? Interdiciplinaritatea! De altfel, și cursurile pe care le iau trimestrul acesta sunt caracterizate cel mai bine de acest cuvânt. Unul dintre ele, When Cultures Collide, îmbina psihologia culturală cu antropologia, dreptul și istoria. Studiem cazuri de la Curtea Supremă, referitoare la diverse situații de acomodare socială a diverselor culturi prezente în Statele Unite, mai vechi sau mai noi, și abordăm teme cum ar fi dreptul la libera exprimare religioasă, poligamia, sau drepturile părinților și copiilor. Un alt curs interesant este Developmental and Neuroscience Perspectives on Social Cognition. Pentru cei împătimiți de psihologie, acesta este un curs care aduce psihologia developmentală, neuropsihologia, psihologia cognitivă și psihologia socială și culturală la masa de discuții, ceea ce se întâmplă mult prea rar în comunitatea psihologilor ce aparțin de aceste ramuri diverse ale psihologiei.  

Dar partea cea mai interesantă este că pot face cercetare într-un laborator de aici, Human Performance Lab, și a-mi îmbunătăți experiența de cercetare dar și a aplica cunoștințele dobândite în cadrul cursului de Advanced Research Methods in Social Psychology. De multe ori se întâmplă să nu ajungi să faci exact tipul de cercetare dorit în anii studenției. Dar orice experiență este extraordinară, pentru că te pune în față cu situații pe care și în domeniul dorit de tine le vei întâlni. În psihologie, nu poți scăpa de statistică, de anumite design-uri de experimente, de experiența în a compila informții pertinente și a scrie un articol științific. Bineînțeles că sunt diferențe între un articol de psihologie cognitivă (pe care se bazeaza laboratorul în care lucrez eu) și unul de psihologie culturală (de care eu sunt pasionată), dar până la urmă, amândouă folosesc același tezaur de metode, statistici etc., deși studiază concepte și probleme diferite (uneori și conceptele sunt similare, dar privite prin prisme diferite).

Cum funcționează un laborator de prestigiul celui în care lucrez? N-am să pretind că îi știu toate dedesubturile. Pentru asta mi-ar trebui să stau aici mai mult de un an, cât stau eu, și să fiu implicată în mult mai multe proiecte, pe când eu doar lucrez la unul, cel care îmi va și informa teza de master. Dar câteva detalii, pentru cei interesați, pot da: se petrece mult timp în laborator nu doar pentru a interacționa cu participanții în experimente, dar și pentru a citi literatura de specialitate, discuta cu ceilalți diverse idei de noi proiecte, finaliza metodologia in cele mai mici amănunte pentru proiectele deja aprobate de Dr. Sian Beilock ș.a.m.d. Doctoranzii, post-doctoranzii, masteranzii și chiar și studenții de licență interacționează constant. În plus, ca toată lumea să fie la curent cu ce se întâmplă în laborator, ce progrese s-au mai facut cu proiectele la care se lucrează, sau ce noi idei au mai apărut, avem o întâlnire săptămânală dedicată acestestui țel. Cei care sunt într-o stare avansată cu proiectul lor fac uneori prezentări în cadrul acestei întâlniri săptămânale și primesc feed-back de la toți ceilalți. Uneori vin și studenți din Europa care prezintă proiectele lor. Pentru cei interesați de această temă, care vor sa exploreze mai mult și să afle câte ceva și despre proiectele care se desfașoară acum in laborator, site-ul laboratorului este  http://hpl.uchicago.edu/Home/Home.html

Pe săptămâna viitoare!