O aplicatie buna – aka “Ce trebuie sa fac ca sa ajung la Harvard?”

Buna intrebare. O aud foarte des. O varianta usor diferita este “Eu nu am ambitii de Harvard, dar totusi vreau sa merg in SUA. Ce trebuie sa fac?” Eu mereu raspund la aceasta intrebare cu o alta intrebare: “Vrei bursa, sau iti permiti sa platesti $50,000/an?” Pana acum nu am primit raspunsul “Imi permit”. Apoi continuarea este: “Daca vrei bursa, trebuie sa intelegi ca numai scolile cele mai bune din SUA acorda ajutor financiar studentilor internationali. Asadar, vrei nu vrei, trebuie sa tintesti sus”.

Deci am stabilit ca vei concura pentru un loc in una din cele mai bune scoli din SUA. Si acum, care e raspunsul?

Raspunsul este ca aplicatia are mai multe component, si ca toate componentele acestei aplicatii sunt importante. Da, daca ai luat un scor combinat la SAT de 2000, sau daca ai scris un eseu mai slab, ai inca sanse sa intri daca celelalte componente ale dosarului tau sunt destul de bune pentru a compensa. Dar sansele sunt mult mai mici, si celelalte componente ale aplicatiei tale trebuie sa fie chiar fenomenale. Pentru a iti face o idee, cunosc cel putin 2 persoane cu medalii la olimpiade internationale care au fost respinse, pentru ca restul aplicatiei (eseurile, scorurile la teste, activitatile extrascolare) nu au fost destul de bune. Mai jos cateva detalii despre componentele aplicatiei.

1. Eseurile. Probabil cea mai subapreciata componenta a aplicatiei de catre romani, eseurile sunt foarte importante pentru americani pentru ca dau o nuanta persoanala unei aplicatii. Un eseu bun trebuie sa fie personal – sa nu scrii despre acelasi lucru ca alti 300 de aplicanti (hint: Barrack Obama, incalzirea globala, saracia din Africa sunt subiecte foarte proaste). Atata timp cat subiectul este personal, nu prea conteaza exact care e. Eseurile cu care eu am fost admis la diverse scoli au inclus jocul de Lego, o plimbare prin parc si o proba de olimpiada data la spital. Eseul trebuie sa puna in valoare o calitate a ta – indirect desigur, fara sa te lauzi. Si evita te rog eseul de tip renascentist, din care reiese ca poti face atat de multe lucruri incat mai mai ca esti noul Da Vinci. Apoi – foarte important – eseul trebuie sa fie bine scris. Am citit eseuri cu greseli de gramatica, cu propozitii incorecte, si un limbaj de clasa a3a. Asta e inacceptabil. Vrei sa mergi la Yale, demonstreaza ca esti “Yale material”. Ca o regula generala, decat daca nu cumva te ocupi cu scrisul (un caz destul de rar printre elevii romani), ar trebui sa petreci cel putin 10-15 ore editand fiecare eseu. Exact ce face un eseu bun, asta e o discutie lunga.

2. SATurile. Celebrele SATuri. Aceste teste sunt probabil mult mai putin importante decat crede majoritatea. Ele au rolul de a iti tine usa deschisa, in sensul ca daca ai scoruri bune nu intri automat, dar daca ai scoruri proaste iti va fi mult mai greu sa intri (si va trebui sa compensezi cu alta component a aplicatiei). Ca o regula generala, as spune ca e ideal sa ai cel putin 750/800 la fiecare componenta a testelor. Probabil un scor peste 750 nu te ajuta semnificativ, si un scor de 700 intr-o mare de scoruri mai mari nu te va dezavantaja semnificativ. Scorurile mele au fost 780 (critical reading), 800 (matematica) si 690 (writing) si am intrat la destule scoli. Important este ca fiecare universitate iti va lua in calcul doar cel mai mare scor individual. Asta inseamna ca daca dai testul de doua ori si ai urmatoarele rezultate:

A. 750 (writing), 800 (matematica), 800 (critical reading)
B. 800 (writing), 760 (matematica), 740 (critical reading)
– poti sa spui ca ai luat un scor perfect de 2400, si universitatile te vor cataloga la fel ca daca ai fi dat testul o singura data si ai fi obtinut un scor perfect.

3. TOEFL. Acest test are doar rolul de a iti testa cunostintele de limba engleza, in sensul ca va trebui sa comunici cu lumea in campus. Majoritatea universitatilor cer un scor de peste 80 sau 100 (maximul e 120). Probabil un scor de 118 nu e cu nimic diferit de unul de 105 in ochii universitatilor, desi un scor mai mare nu strica niciodata.

4. Scrisori de recomandare. Ar trebui sa fie logice, si sa te laude pe tine cu motive: “Gigel e muncitor pentru ca A, B si C”, nu doar “Gigel e muncitor”. Cam atat.

5. Media generala. Peste 9.50 e probabil ideal. 9 e acceptabil.

6. CV. CV-ul este probabil cea mai importanta parte a dosarului pentru un elev roman. Asta pentru ca pentru a intra la o universitate/un colegiu de top din SUA trebuie sa fii un elev extraordinar. Asadar trebuie sa fi facut ceva extraordinar. Rezuma-te la activitatile din liceu, nu intereseaza pe nimeni unde ai facut gradinita, sau premiile la concursurile din clasa aVa. In general CV-ul are 2 parti:

A. Activitati extrascolare academice. Aici intra tot felul de concursuri, olimpiade scolare, sesiuni de comunicari stiintifice etc. Exista in unele cercuri un mit ca pentru a intra la universitatile de top trebuie sa fii olimpic international. Ca orice mit, are un sambure de adevar: o medalie la o olimpiada internationala te va ajuta sigur. Din vreo 10 studenti romani cati sunt la Harvard in acest moment, 3 sunt fosti olimpici internationali. Singura persoana acceptata anul asta la Harvard este olimpica internationala. Insa daca 3 sunt fosti olimpici internationali, inseamna ca 7 nu sunt. E adevarat, multi au avut premii si mentiuni la olimpiade nationale, dar sunt cativa care nu au fost nici la faza nationala.

B. Activitati extrascolare non-academice. Aici poate intra orice de la dezbateri academice la campanii de facut curat in parcurile orasului. Exact ce faci nu conteaza, conteaza insa sa fie activitati de anvergura si tu sa ai o implicare activa. Este mult mai impresionant daca esti presedinte al unei organizatii, coordonator de proiect, redactor la revista scolii, decat daca esti simplu membru al unei organziatii in care faci figuratie o data pe saptmana sau daca ai o stiva de diplome de participare din diverse surse.

O precizare se impune. Pentru majoritatea universitatilor mari din SUA (Harvard, Yale, Princeton, MIT, Stanford, Columbia, Dartmouth, Brown etc) este necesar sa ai si performante extrascolare academice. Pentru colegiile de arte liberale (Williams, Amherst, Swarthmore, Univ. Richmond, Colby, Colgate etc) este posibil sa faci o aplicatie competitiva daca ai doar activitati extrascolare din categoria “B” (mai sus). Eu insa nu am auzit de nimeni care sa intre la Princeton/Yale/Harvard/etc fara sa aiba si ceva performante academice.

Mult mai multe detalii despre aplicatia pentru SUA puteti gasi aici.

S. Andrei Anghel
La momentul publicarii acestui articol (20 aprilie 2011) – student anul 3, Universitatea Harvard, specializarea Biologie Moleculara si Celulara. Coordonator proiect “Mentorat pentru elevii de liceu”, LSRS

De la anul, elevii pot iarasi sa aplice “Early” la Harvard si Princeton

Scena aplicatiilor la nivel undergraduate din SUA s-a schimbat fundamental ieri, cand Harvard si Princeton au anuntat (la cateva ore una de cealalata) ca de anul viitor elevii vor putea iarasi sa aplice “Early” la aceste doua universitati. In primul rand trebuie sa definim termenii. Toate programele de “Early Admission” presupun ca un elev poate aplica la universitatea respectiva cu mult inaintea termenului obisnuit (1 ianuarie). In general termenul limita pentru “Early Admission” este 1 noiembrie. Exista insa mai multe tipuri de “Early Admission”, intre ele fiind diferente importante.

Early Decision – inseamna ca poti aplica la o singura universitate la nivel “Early”. In plus, inseamna ca trebuie sa semnezi un contract prin care te angajezi ca daca esti admis sa te si inscrii (de unde si numele – este pentru cei care s-au decis unde vor sa mearga). Multe universitati au asemenea programe, inclusive Columbia University.

Non-Binding Early Action – cunoscut si ca Restrictive Early Action – inseamna ca poti aplica la o singura universitate la nivel “Early”. Poti insa sa aplici la cate universitati vrei tu la termenul obisnuit, si numai apoi sa decizi exact unde sa te inscrii. Un astfel de sistem are Yale, si acum Harvard si Princeton.

Non-Restrictive Early Action – inseamna ca poti aplica la cate universitati vrei tu si la termenul “Early”

Se spune ca “Early Admission” este un concept pentru a admite persoanele cu prioritati mari – ateletii de performanta, copiii absolventilor universitatii respective si cei ai caror familie doneaza sume semnificative universitatii. Nu stiu cat este adevar si cat este legenda urbana in acest zvon, insa Harvard a eliminat aplicatia “Early” in 2007, citand drept motiv faptul ca elevii din medii sarace sunt dezavantajati de aceasta metoda de aplicatie. Eu cred ca aceasta opinie este cel mai probabil corecta. In primul rand, elevii cu posibilitati financiare mai reduse vor vrea sa compare pachetele de ajutor financiar primite de la mai multe universitati. In al doilea rand, sunt mai mari sansele pentru ca un elev cu posibilitati financiare care poseda mai multe resurse sa poata pune la punct o aplicatie mai devreme.

Cand Harvard a eliminat acest tip de aplicatie in 2007, a fost rapid urmata de Princeton si de University of Virginia. Acum toate trei universitatile au reinstituit programul de “Early Action” (University of Virginia a facut acest lucru mai devreme in toamna acestui an). E interesant sa speculezi de ce anume au facut acest lucru. Oare studentii mai saraci nu mai sunt atat de dezavantajati de “Early Admission” astazi cum erau acum 9 ani? Evident ca situatia aceasta nu s-a schimbat. Motivul este cel mai probabil mult mai pragmatic. Harvard si Princeton probabil au crezut ca si restul universitatilor private foarte prestigioase li se vor alatura in acest demers, ceea ce nu s-a intamplat. Multi elevi foarte buni in anii ce au trecut au preferat alte universitati unde puteau aplica mai devreme, de exemplu Yale sau Columbia. Eu personal am aplicat “Early” la Yale, desi in lista preferintelor mele Harvard si Princeton erau pe locurile 1 si 2. Este adevarat ca la Yale nu esti obligat sa te inscrii daca esti acceptat la aceasta prima runda de aplicatii, dar este probabil un factor psihologic.

Acest gest probabil va schimba aplicatiile de la celelalte universitati mari. Brown, Yale si Columbia vor vedea probabil o scadere in numarul de aplicatii “Early” (elevii care se vor indrepta spre Harvard si Princeton). Asta cu atat mai mult cu cat aceste doua universitati ofera printre cele mai avantajoase pachete de ajutor financiar, facand argumentul ca un elev ar vrea sa compare pachetele de ajutor financiar aproximativ irelevant.

Tot mai multi elevi aplica la universitatile de top americane – si lipsa de relevanta pentru elevii romani

In SUA, tot mai multa lume aplica la universitatile bune, care sunt universitatile care acorda ajutor financiar si care sunt in general vizate si de romani.

Anul acesta la universitatea Harvard au aplicat un pic peste 30,000 de elevi. In general fiecare an universitar include in jur de 1,600 de studenti. Pentru ca nu toata lumea accepta oferta, universitatea va accepta probabil in jur de 2,000 de elevi. Asta inseamna ca rata de acceptare va scadea la ~6%.

Astfel de numere pot parea ingrijoratoare, insa trebuie sa intelegem ca nu au prea mare relevanta daca nu intelegem si oamenii din spatele numerelor. Cine sunt acesti oameni care sunt responsabili pentru aceasta crestere spectaculoasa in numarul de aplicanti, de peste 15% fata de anul trecut?

O parte din ei sunt probabil elevi din medii dezavantajate care au aflat (poate prin programele de outreach ale universitatii) ca isi pot permite sa mearga la Harvard, si ca o consecinta s-au hotarat sa aplice. Acesti elevi chiar au sanse sa intre.

Cei mai multi insa sunt cel mai probabil persoane care au descoperit cat de usor este de completat o aplicatie online. Prin intermediul Common Application un elev poate aplica la cate universitati vrea el/ea pur si simplu bifand si casuta de Harvard. Trebuie sa faca doua lucruri in plus: sa plateasca o taxa de $75 (pe care internationalii in general nu o platesc) si sa completeze un formular suplimentar care practic consta din inca un eseu. Eseul insa (in cazul Harvard) poate fi despre orice, si toti elevii care aplica la facultate in SUA au un stoc de cateva eseuri gata scrise pentru astfel de formulare suplimentare. Faptul ca Harvard recent a renuntat la a cere trei materii la SAT Subject Tests si a “intrat in randul lumii” cerand doar 2 a insemnat ca si mai multa lume a putut sa aplice desi acesti elevi nu au fost neaparat destul de interesati de Harvard si de aplicatii in general pentru a da un al treilea Subject Test. Din cauza conditiilor economice din ultimii ani elevii americani vor cu tot pretul sa intre la o universitate cat mai buna asa ca aplica la cat mai multe universitati si colegii, multi din ei vizand in special scolile cu oferte de ajutor financiar cat mai bune (ceea ce facem si noi romanii).

Aplicantii suplimentari insa sunt putin probabil sa fie foarte bine pregatiti. Cel mai probabil sunt persoane care stiu ca au putine sanse sa intre, insa decid sa aplice totusi pentru ca asta este din ce in ce mai simplu. Trebuie practic doar sa apese un buton in plus, sa plateasca $75 si sa completeze un formular, treaba de aproximativ o ora – multi considera ca si daca o sansa de 1% sa intre tot merita sa incerce.

In literatura de specialitate se vorbeste despre “self-selection”.   Acest concept se refera la faptul ca in general cei care au sanse foarte mici sa intre la o scoala foarte buna recunosc acest lucru si nu aplica. Eu cred ca cel mai probabil numarul sporit de aplicanti din ultima vreme este doar o relaxare a acestei selectii personale.

Ce vor face scolile?

  1. Primul lucru (care se intampla deja) este sa recunoasca ce se intampla. Fac asta deja in conditiile in care pun din ce in ce mai multi elevii pe lista de asteptare. Acest lucru releva ca stiu ca elevii au aplicat la mai multe scoli si este mai putin probabil ca elevii acceptati sa accepte oferta.
  2. In viitor este posibil ca scolile sa incearca sa mareasca self-selection-ul. Acest lucru s-ar putea face prin compunerea unor suplimente la aplicatie mai lungi si mai substantiale. Sa aplici la Harvard stiind ca ai o sansa de 1% nu mai pare atat de atractiv cand mai trebuie sa scrii inca 2 eseuri despre subiecte foarte specifice (si deci nu poti folosi eseuri pe care le ai gata scrise). Astfel universitatea ar putea sa incerce sa ii determine numai pe cei care chiar vor la Harvard sa aplice.

Oricare va fi tactica adoptata de scoli in viitorul apropiat, un lucru e clar pentru mine: voi, elevii romani care aplicati acum in SUA nu trebuie sa va faceti griji ca aveti sanse mai mici. Trebuie doar sa faceti o aplicatie foarte de calitate, lucru pe care trebuia sa il faceti si anul trecut si acum 2 ani daca vroiati sa aveti sanse mari sa intrati.

S. Andrei Anghel
La momentul publicarii acestui articol (26 ianuarie 2011) – student anul 3, Universitatea Harvard, specializarea Biologie Moleculara si Celulara. Coordonator proiect “Mentorat pentru elevii de liceu”, LSRS)

Medicina in SUA

Ne scriu multi oameni care ne intreaba cum este medicina in diverse tari, sau spun ca ar vrea sa mearga la medicina, fara insa sa stie cum functioneaza aceasta specializare extreme de complicata in tara vizata.

Voi da aici cateva informatii generale care sper eu ca vor fi folositoare despre scolile de medicina din SUA. Nu vreau sa fac medicina asa ca nu ma pot considera expert, insa pot oferi cateva informatii de baza.

  1. In SUA medicina are rang de scoala postuniversitara, la fel ca orice alta scoala care te invata o meserie (drept, arhitectura etc). Asadar, daca vrei sa faci medicina in SUA trebuie intai sa mergi la studii universitare (undergraduate) si sa iei unele cursuri obligatorii (biologie, chimie, fizica si matematica). Apoi in anii 3-4 aplici la scoli de medicina, care este un proces oarecum similar cu aplicatia pentru undergraduate. Asadar, in total in SUA pentru a iesi doctor faci 4 ani undergraduate si 4 ani medical school, in total 8 ani.
  2. In SUA exista doua feluri de scoli de medicina pe care le poti urma. Scoala de medicina traditionala se finalizeaza cu un titlul de MD (Medical Doctor). Celalalt tip de scoala de medicina se finalizeaza cu un titlu de DO (Doctor of Osteopathic Medicine). Ambii au drepturi depline de a profesa in SUA in orice stat. Detinatorii de DO insa au uneori problem de a profesa in alte tari, pentru ca medicina osteopatica este ceva inventat in SUA si care nu “a prins” in alte locuri. Desi medicina osteopatica a pornit de la unele credinte oarecum ciudate, in prezent pregatirea care ti se da in cele doua tipuri de scoli de medicina este foarte similara.
  3. In SUA sa intri la medicina este extrem de greu. In prezent exista 133 de scoli de medicina MD si 29 DO. Considerand ca fiecare scoala de medicina accepta sub 200 de studenti in fiecare an, este usor sa va dati seama de ce competitia pentru a merge la medicina este atat de mare. In general se intra mai usor la scolile DO decat la cele MD, si de multe ori studentii considera scolile DO un backup. Este general acceptat ca cel mai ambitios plan pe care il poti avea in timpul studiilor universitare este sa mergi la medicina.
  4. Medicina in SUA costa extrem de mult. Taxele anuale pentru un student sunt de aproximativ $50,000, insa costurile pentru universitate sunt mult mai mari. Diferenta dintre costul real si taxa pe care o plateste studentul este suportata in general atat de universitate cat si de statul american. Statul american insa nu plateste pentru studentii internationali, asadar doar foarte putine universitati isi permit sa accepte studenti internationali pentru ca trebuie sa suporte integral aceste cheluieli. O lista cu ce universitati accepta studenti internationali poate fi gasita aici. In general standardele pentru studentii internationali sunt si mai sus decat cele pentru studentii americani, care sunt deja foarte sus.
  5. Spre deosebire de studiile la nivel de undergraduate, studiile de medicina trebuie platite, in general integral. Ajutorul financiar si bursele de merit sunt foarte putine, si atunci cand exista sunt foarte limitate. Aproximativ toti studentii la medicina care nu isi permit sa plateasca din buzunar iau un imprumut educational pentru acesti bani. Asa ca va puteti astepta sa iesiti din scoala de medicina cu o datorie de $200,000. Aceasta datorie va ajunge la $300,000 pe masura ce sa acumuleaza dobanda, pana ajungeti sa si platiti imprumutul. Doctorii in unele specializari cum sunt chirurgia sau anesteziologia castiga foarte mult si isi permit sa plateasca aceste datorii in 5-6 ani, insa nu exista nicio garantie ca veti prinde aceste specializari, ele fiind la randul lor foarte competitive.

Acest scurt rezumat nu se vrea a fi o descriere exhaustiva a subiectului. Pentru asta exista carti de sute de pagini. Insa sper ca va va ajuta sa intelegeti in linii mari cum functioneaza si sa va hotarati daca merita sa intretineti aceasta idee sau sa o abandonati din prima.

S. Andrei Anghel
La momentul publicarii acestui articol (12 ianuarie 2010) – student anul 3, Universitatea Harvard, specializarea Biologie Moleculara si Celulara. Coordonator proiect “Mentorat pentru elevii de liceu”, LSRS)

Universitati si colegii din SUA care acorda burse sociale studentilor romani

Am scris recent despre oportunitatile de finantare pentru cei care studiaza in SUA la nivel de facultate. Din pacate, in prezent nu exista o lista centralizata cu universitatile din SUA care acorda ajutor financiar sub forma de bursa sociala studentilor internationali. Exista o baza de date aici care cuprinde toate universitatile care acorda ajutor financiar studentilor straini, insa acest ajutor financiar poate fi sub forma de imprumut sau angajare in campus.

Asadar, impreuna cu alti cativa colegi de la LSRS am pus la punct o mica lista cu cateva dintre scolile care acorda astfel de burse. Tineti minte ca doar pentru ca o scoala acorda burse nu inseamna ca acorda burse totale – e posibil ca, de exemplu, bursa sa acopere numai jumatate din costuri. Acestea nu sunt toate – sunt doar cele pe care le cunoastem noi. Asadar, lista e in continua extindere. Daca stiti universitati/colegii care acorda astfel de burse romanilor anuntati-ne si le vom adauga la aceasta lista.

Scolile sunt listate in ordine alfabetica, si pentru unele am pus si anumite mentiuni. Pentru definitia notiunilor de need blind si full need, va rog cititi aici.

  1. Amherst College – need blind pentru studentii internationali
  2. Bard College – aplicati si pt Distinguished Science Scholar daca vreti sa faceti matematica sau stiinta. Acopera tot tuitionul – $40,000
  3. Berea College – garanteaza ca studentii nu platesc nimic in primul an, si in anii urmatori li se cere $1000/an.
  4. Bates College
  5. Beloit College
  6. Bowdoin College
  7. Brown University
  8. Bryn Mawr College
  9. California Institute of Technology
  10. Colby College
  11. Colgate University
  12. Columbia University
  13. Cornell University
  14. Dartmouth College – need blind pentru studenti internationali
  15. Davidson College – are o politica prin care nu include imprumuturi in pachetele de ajutor financiar
  16. Duke University
  17. Gettysburg College
  18. Grinnell College
  19. Hamilton College
  20. Harvard University – need blind pentru studenti internationali
  21. Harvey Mudd College
  22. Johns Hopkins University
  23. Lafayette College – full need, dar pachetele includ imprumuturi (acestea sunt mici, in general sub ~$5000)
  24. Lehigh University
  25. Massachusetts Institute of Technology – need blind pentru studenti internationali
  26. Middleburry College
  27. Mount Holyoke College
  28. Northwestern University
  29. Occidental College
  30. Pomona College
  31. Princeton University – need blind pentru studenti internationali
  32. Reed College
  33. Soka University of America – daca venitul familiei este sub $60,000 anual (brut) studentul nu trebuie sa plateasca taxa de scolarizare. Trebuie sa plateasca in schimb caminul si cazarea, cheltuieli pentru care se poate face un imprumut.
  34. Skidmore College
  35. Smith College
  36. Stanford University
  37. Swarthmore College
  38. University of Chicago
  39. University of Pennsylvania
  40. University of Richmond – ofera si o bursa de merit integrala, numita Richmond Scholars, insa pentru acea bursa trebuie aplicat pana la 1 decembrie
  41. Vanderbilt University
  42. Vassar College
  43. Washington and Lee University
  44. Wellesley College
  45. Wesleyan University
  46. Williams College
  47. Yale University – need blind pentru studenti internationali

S. Andrei Anghel
La momentul publicarii acestui articol (17 noiembrie 2010) – student anul 3, Universitatea Harvard, specializarea Biologie Moleculara si Celulara. Coordonator proiect “Mentorat pentru elevii de liceu”, LSRS)

Finantarea studiilor in SUA la nivel de licenta

Acum cateva zile am scris despre costurile educationale, si cum trebuie ele privite de catre elevi si parinti. Doar pentru ca nu ar trebui sa privim educatia superioara de calitate ca un fel de drept universal nu inseamna ca ar trebui sa fim dispusi sa platim oricat de mult numai pentru a face astfel de studii. Din fericire, nimeni nu ne va pretinde asta.

Costurile universitatilor americane sunt, la prima vedere, imposibil de platit vreodata pentru o familie din Romania. Pentru o educatie de calitate in SUA, acele costuri variaza undeva intre $35,000 la universitatile bune de stat si $53,000 la cele mai scumpe universitati private. Aceste cifre ascund insa un system destul de complex prin care uneori un elev poate urma o universitate de $50,000 fara sa plateasca nimic, pe cand acelasi elev ar plati integral la o universitate care costa $5000. Acest articol e menit sa explice cateva dintre aspectele de baza al aspectului financiar al studiilor in SUA la nivel de facultate.

In general universitatile de stat nu ofera ajutor financiar studentilor internationali. Este ceva de inteles – statul American plateste pentru educatia studentilor americani, nu si a celor de alte nationalitati. Este important de tinut minte ca si universitatile private primesc fonduri de la statul American pentru ajutor financiar, si iarasi acceste fonduri nu pot fi accesate decat de studentii americani. Universitatile care ofera fonduri si pentru studentii internationali fac asta exclusive din banii proprii. Pachetele financiare difera desigur de la universitate la universitate si de la colegiu la colegiu, insa o regula de baza este urmatoarea: Cu cat scoala e mai buna, cu atat are mai multi bani si acorda mai mult ajutor studentilor romani.

Aceste pachete, sau cum sunt ele numite popular “Burse”, sunt de doua feluri. Exista burse sociale si burse de merit. Le voi lua pe rand.

  1. Ajutorul financiar “Financial Aid” – practic o bursa sociala. Ajutorul financiar este cel mai comun tip de bursa. Principiul din spatele acestuia este ca universitatea determina, pe baza unor declaratii de venit ale parintilor unei familii, a proprietatilor etc cat ar putea familia respectiva sa plateasca pe an. Si de aici lucrurile difera in functie de scoala.Hai sa luam un exemplu concret. Sa spunem ca o scoala are taxe totale de $50,000/an. Pe baza declaratiilor de venit, ei calculeaza ca familia voastra isi permite sa plateasca numai $10,000, si deci are nevoie de $40,000. O scoala care este full-need va cere familiei sa plateasca $10,000, restul de $40,000 fiind acoperiti de universitate prin ajutor financiar. Daca universitatea nu este full-need, atunci poate acoperi doar (de exemplu) $30,000 prin ajutor financiar, ramanand ca studentul si familia sa gaseasca alta sursa de finantare pentru restul de $10,000 pe care universitatea a calculat ca nu ii are. Aceasta alta sursa poate fi pur si simplu sa stranga cureaua, sa ia un imprumut sau sa caute burse externe.Trebuie facute doua mentiuni in privinta ajutorului financiar. Prima este ca doar pentru ca o scoala spune ca acorda ajutor financiar studentilor internationali nu inseamna ca acorda burse. Ajutor financiar poate insemna o bursa (bani care nu trebuie returnati), un imprumut cu dobanda redusa, oportunitate de angajare in campus a studentului, sau o combinatie a celor de mai sus. A doua mentiune este ca majoritatea universitatilor tin cont daca studentul aplica pentru ajutor financiar cand ii evalueaza dosarul. Asta inseamna ca e mai greu sa intri daca vrei si bani. Acest lucru e oarecum de inteles – universitatea practic investeste niste bani in tine. Exista numai 6 universitati/colegii in SUA care sunt need-blind, ceea ce inseamna ca la aceste universitati aplicatia pentru ajutor financiar nu iti scade sansele sa intri.
  2. Burse de merit. Bursele de merit difera drastic de la universitate la universitate. Unele sunt partiale, altele sunt integrale, si situatia voastra financiara nu va conta atunci cand dosarul vostru e evaluat pentru o bursa de merit. Deseori bursele de merit sunt specifice pentru anumite domenii: de exemplu unele sunt deschise numai pentru cei specializati in stiinta, unele doar pentru minoritati etnice etc. De asemenea, unele universitati au burse de merit pentru care toti aplicantii sunt luati in considerare, burse pentru care nu trebuie sa aplicati separat. Genul asta de burse sunt de exemplu Richmond Scholars la University of Richmond (acopera ori numai taxa de scolarizare, ori taxa de scolarizare plus cazarea si masa – pentru bursa trebuie sa aplici la universitate pana la 1 decembrie) Schupf Scholar la Amherst College (acordat la 20 de studenti, care include un fond de $5000 pentru un proiect personal), John Jay Scholar la Columbia University (include acoperirea taxei scolare + cazare + masa pentru primul an de studiu, plus alte facilitati) etc. Alte universitati au burse pentru care trebuie sa aplici special, cum este bursa Distinguished Science Scholar de la Bard College pentru care trebuie sa trimiti un eseu suplimentar. Spre deosebire de ajutor financiar, aplicatia pentru o bursa nu iti scade sansele sa intri. De asemenea, mereu bursele de merit pot fi cumulate cu ajutorul financiar. Desigur, nu toate universitatile si colegiile au burse de merit. Pentru a da un exemplu personal, la Harvard nu exista burse de merit.

Cam asa se rezuma principalele posibilitati de finantare ale studiilor in SUA. Tot noi cei de la LSRS am publicat o lista cu cateva din scolile care acorda ajutor financiar sub forma de bursa sociala studentilor internationali. O puteti consulta aici.

S. Andrei Anghel
La momentul publicarii acestui articol (17 noiembrie 2010) – student anul 3, Universitatea Harvard, specializarea Biologie Moleculara si Celulara. Coordonator proiect “Mentorat pentru elevii de liceu”, LSRS)