Înainte de Masterat

Înainte de a ajunge la University of Chicago, am studiat la Universitatea Spiru Haret, Facultatea de Psihologie-Sociologie (ultima generație care a prins aceasta facultate “două într-una”) și apoi la Fairfield University. Am intrat la Spiru Haret în 2004 dar după doi ani m-am mutat în Statele Unite ale Americii și m-am înscris la Fairfield University, nu numai pentru că este o universitate bună, deși micuță (voi arăta avantajele acestui lucru imediat), ci și pentru că nu era foarte departe de unde locuiam eu și puteam face naveta ușor.

Universitatea Spiru-Haret, și mai ales interdisciplinara facultate în care eram, m-a format pentru mai târziu. Încă de când am intrat la Colegiul Național Gheorghe Lazăr, am știut exact ce vreau să fac la terminarea liceului: drept pentru care am și scris, foarte sigură pe mine, pe foaia de înscriere „Psihologie.” Dar la Spiru Haret am intrat în universul năucitor al ramurilor psihologiei, studiind în paralel și sociologia și antropologia. Iar de atunci, n-am mai putut percepe psihologia fără sociologie și antropologie, privindu-le ca pe două fețe ale aceleiași monede. Viziunea aceasta de ansamblu mă urmărește încă, și ca atare sunt pasionată de psihologia culturală. 

Procesul de aplicare la o universitate americană nu este atât de complex. Etapele sunt clare și examenele ce trebuiesc luate (TOEFL și/sau SAT/ACT) nu sunt extraordinar de grele, dar este necesară niște practică. Secretul este să respecți instrucțiunile din cărțile de exerciții întocmai, mai ales când vine vorba de scrisul eseelor. Partea cea mai grea pentru mine a fost trimiterea notelor și a diplomelor din România aici, pentru că, în general, universitățile americane refuză diplome și alte documente oficale din mâinile studenților. În schimb, preferă ca acestea să fie trimise de instituțiile ce le-au eliberat. Drept pentru care a trebuit să dau câteva telefoane la Universitatea Spiru Haret până am rezolvat problema. De asemenea, este foarte important ca în eseul de aplicare să nu fii modest. Dacă ai realizat ceva, nu te sfii să expui realizarea ca atare, nu ca derivând din context sau, mai rău, din „noroc.”

La Fairfield University obiceiul este să iei o muțime de cursuri obligatorii care nu au legatură cu domeniul tău de interes. Trebuie să recunosc că este o diferență enormă față de facultățile românești unde studiezi numai domeniul tău de interes. Dar școala românească m-a pregătit pentru această multidisciplinaritate (liceele românești sunt structurate cam în această manieră)-un plus pentru noi, de care trebuie să fim mândri! M-am axat mult pe sociologie/antropologie și istorie care îmi puteau da acea viziune despre cultură și culturi de care aveam nevoie pentru psihologia culturală (un astfel de curs nu exista la Fairfield University). Pe lânga numeroasele cursuri pe care le-am luat și care-multe dintre ele- mă interesau enorm și erau predate într-un mod cu totul diferit de lecturile impersonale din facultățile românești (un minus la noi, un plus în afară!), am avut ocazia să mă dezvolt pe multe planuri și să mă implic în numeroase proiecte extra-curriculare.

Astfel, am acumulat experiență în primul rând în cercetarea științifică psihologică. La Fairfield University, am lucrat cu Dr. Linda Henkel în câteva din proiectele ei, dar m-a și supravegheat în conducerea propriului meu experiment. De asemenea, am făcut un internship pe vară (2009) în cercetare la University of South Carolina. Chiar înainte de a începe masteratul, am lucrat la Health, Emotion and Behavior Laboratory, de la Yale University, unde am participat într-un proiect foarte intersant. Este de menționat că a impresiona profesorii cu participarea la ore, cu pasiunea pentru domeniul tău de interes nu aduce doar note mari (care, ce e drept, sunt de dorit), dar și ocazia de a fi susținut(ă) atunci când vrei să aplici pentru diverse stagii. Scrisorile lor de recomandare fac toată diferența! Cam acestea sunt bazele pe care acum lucrez la teza mea de masterat, în cadrul laboratorului Human Performance de la University of Chicago.

O alta experiență prețioasă, câștigată la Fairfield University, a fost în predat. Am făcut un stagiu în predarea statisticii în psihologie-ceea ce mi-a făcut și mai mult bine decât că am căpătat experiență în predat, pentru că mi-am consolidat cunoștințele de statistică. Pe lângă acestea două, am mai avut ocazia să-mi dezvolt interesul în domeniul studiilor religioase (religia este foarte interesantă pentru mine, ca subdomeniu al culturii), care s-a concretizat într-un proiect (The Harlot and The Mother: Gendered Metaphors in First and Second Isaiah) ce a primit premiul Departamentului de Studii Religioase de la Fairfield University și va fi publicat în Journal of Theta Alpha Kappa (National Honor Society for Religious Studies and Theology). Ceea ce demonstrează un alt lucru, esențial, aș spune eu: nu trebuie să ne limităm niciodată, pentru că niciodată nu știm-vorba românească-de unde sare iepurele.

Pe același principiu, am participat la niște săpături arheologice în West Bank, Luxor, Egipt, sub îndrumarea doamnei Dr. Elena Pishikova. Pentru cei interesați de istorie si arheologie, site-ul proiectului la care dumneaei lucrează de ani mulți este http://southasasif.com/. Egiptul e o țară magică, cu atâtea locuri de vizitat că îți trebuie o viață să vezi și să procesezi tot! Iar pentru cei pasionați de arheologie, e imposibil de ignorat. Interesul meu era atât cultural, cât și istoric (pentru cei care consideră că a studia o cultură este destul să o observi en nature, fără a te obosi cu istoria culturii respective, sau contextul ei istoric, am să vă dezamăgesc!).

O altă experiență interesantă a fost intervievarea senatorilor și congressmanilor în Washington, ca parte dintr-un program numit Politics meets Faith. Fairfield University este o universitate catolică, fondată și prezidată de iezuiți. De unde și interesul în credință și intersecția ei cu alte domenii, în acest caz, politica.

Și cu această ocazie, m-am și bucurat de cireșii japonezi înfloriți in Washington, in jurul Capitoliului, alături de buna mea prietenă din Ucraina, Zhenya!

Pâna la urmă, acestea sunt doar extraordinarele experiențe academice. Dar dincolo de ele se află cea mai importantă experiență: oamenii întâlniți, prietenii rămași…

Al doilea trimestru la University of Chicago

Deja am trecut de prima săptămâmă a celui de-al doilea trimestru (e un pic ciudat să revin la sistemul ăsta, care a fost abandonat când eram în școala generală, mi se pare, în România) din Masterul de un an pe care îl fac la University of Chicago! Nici nu-mi vine să cred ce repede trece timpul… Cum am ajuns aici? Ce am făcut înainte? O sa ajung și la aceste subiecte…în alte articole ce urmează. Am început cu acest al doilea trimestru pentru că este un început bun: am început un nou an (calendaristic), m-am acomodat cât de cât cu Chicago și universitatea și este primul trimestru în care am putut să-mi aleg clasele ce-mi plac mie.

Chicago este friguros, în special din cauza vânturilor (nu degeaba i se spune The Windy City). Și, colac peste pupăză, mai este și iarnă!!! Așa că uneori orașul acesta extrem de interesant și activ, prinde tente siberiene. Cam așa arată de la fereastra camerei mele de cămin:

Dar să nu disperăm! Căciula, fularul și paltonul ajută enorm! Și cum le ai pe acestea pregătite, ești gata să te avânți într-un univers superb și amețitor, pentru că asta este Chicago: un oraș al contrastelor, bogat și sărac, uluitor de cultural și întristător de gri. Ai ce vedea, și n-ai cum te plictisi în nici unul din anotimpuri dacă vii aici. Dar preferabil este să-l prindeți în splendoarea lui primăvara tîrziu, vara sau toamna devreme. Am să revin la Chicago, pentru că am vizitat cât am putut anul trecut, în septembrie, dar și pe parcursul trimestrelor.

Ceea ce vreau să descriu nițel este University of Chicago. Fondată la 1892, construită în zdrobitorul stil arhitectonic gotic englezesc, universitatea adăpostește o multitudine de departamente, laboratoare și biblioteci. Foști studenți ai universității au fost Milton Friedman, Edwin Hubble, Kurt Vonnegut, James Dewey Watson, cât și o multitudine de laureați ai premiului Nobel in chimie, fizică, economie, medicină și literatură. Și să nu uităm că aceasta este universitatea la care a predat marele Mircea Eliade. Este, într-adevăr, o universitate care merită considerată de orice student român ce vrea să studieze în afara României.

În ton cu îmbinarea tradiționalului cu inovativul, alegerea claselor se face cât se poate de tradițional: pe o hârtiuță, pe care trebuie s-o duci la registrar. Multe alte universități au sisteme online de înregistrare, și venind de la una din acestea mi s-a părut ciudat că trebuie să alerg cu hârtiuța după mine încoace și-n-colo. Și totuși, University of Chicago este una din cele mai bune și mai renumite universitați din lume. Ce este atât de special la ea? Interdiciplinaritatea! De altfel, și cursurile pe care le iau trimestrul acesta sunt caracterizate cel mai bine de acest cuvânt. Unul dintre ele, When Cultures Collide, îmbina psihologia culturală cu antropologia, dreptul și istoria. Studiem cazuri de la Curtea Supremă, referitoare la diverse situații de acomodare socială a diverselor culturi prezente în Statele Unite, mai vechi sau mai noi, și abordăm teme cum ar fi dreptul la libera exprimare religioasă, poligamia, sau drepturile părinților și copiilor. Un alt curs interesant este Developmental and Neuroscience Perspectives on Social Cognition. Pentru cei împătimiți de psihologie, acesta este un curs care aduce psihologia developmentală, neuropsihologia, psihologia cognitivă și psihologia socială și culturală la masa de discuții, ceea ce se întâmplă mult prea rar în comunitatea psihologilor ce aparțin de aceste ramuri diverse ale psihologiei.  

Dar partea cea mai interesantă este că pot face cercetare într-un laborator de aici, Human Performance Lab, și a-mi îmbunătăți experiența de cercetare dar și a aplica cunoștințele dobândite în cadrul cursului de Advanced Research Methods in Social Psychology. De multe ori se întâmplă să nu ajungi să faci exact tipul de cercetare dorit în anii studenției. Dar orice experiență este extraordinară, pentru că te pune în față cu situații pe care și în domeniul dorit de tine le vei întâlni. În psihologie, nu poți scăpa de statistică, de anumite design-uri de experimente, de experiența în a compila informții pertinente și a scrie un articol științific. Bineînțeles că sunt diferențe între un articol de psihologie cognitivă (pe care se bazeaza laboratorul în care lucrez eu) și unul de psihologie culturală (de care eu sunt pasionată), dar până la urmă, amândouă folosesc același tezaur de metode, statistici etc., deși studiază concepte și probleme diferite (uneori și conceptele sunt similare, dar privite prin prisme diferite).

Cum funcționează un laborator de prestigiul celui în care lucrez? N-am să pretind că îi știu toate dedesubturile. Pentru asta mi-ar trebui să stau aici mai mult de un an, cât stau eu, și să fiu implicată în mult mai multe proiecte, pe când eu doar lucrez la unul, cel care îmi va și informa teza de master. Dar câteva detalii, pentru cei interesați, pot da: se petrece mult timp în laborator nu doar pentru a interacționa cu participanții în experimente, dar și pentru a citi literatura de specialitate, discuta cu ceilalți diverse idei de noi proiecte, finaliza metodologia in cele mai mici amănunte pentru proiectele deja aprobate de Dr. Sian Beilock ș.a.m.d. Doctoranzii, post-doctoranzii, masteranzii și chiar și studenții de licență interacționează constant. În plus, ca toată lumea să fie la curent cu ce se întâmplă în laborator, ce progrese s-au mai facut cu proiectele la care se lucrează, sau ce noi idei au mai apărut, avem o întâlnire săptămânală dedicată acestestui țel. Cei care sunt într-o stare avansată cu proiectul lor fac uneori prezentări în cadrul acestei întâlniri săptămânale și primesc feed-back de la toți ceilalți. Uneori vin și studenți din Europa care prezintă proiectele lor. Pentru cei interesați de această temă, care vor sa exploreze mai mult și să afle câte ceva și despre proiectele care se desfașoară acum in laborator, site-ul laboratorului este  http://hpl.uchicago.edu/Home/Home.html

Pe săptămâna viitoare!