Înainte de Masterat

Înainte de a ajunge la University of Chicago, am studiat la Universitatea Spiru Haret, Facultatea de Psihologie-Sociologie (ultima generație care a prins aceasta facultate “două într-una”) și apoi la Fairfield University. Am intrat la Spiru Haret în 2004 dar după doi ani m-am mutat în Statele Unite ale Americii și m-am înscris la Fairfield University, nu numai pentru că este o universitate bună, deși micuță (voi arăta avantajele acestui lucru imediat), ci și pentru că nu era foarte departe de unde locuiam eu și puteam face naveta ușor.

Universitatea Spiru-Haret, și mai ales interdisciplinara facultate în care eram, m-a format pentru mai târziu. Încă de când am intrat la Colegiul Național Gheorghe Lazăr, am știut exact ce vreau să fac la terminarea liceului: drept pentru care am și scris, foarte sigură pe mine, pe foaia de înscriere „Psihologie.” Dar la Spiru Haret am intrat în universul năucitor al ramurilor psihologiei, studiind în paralel și sociologia și antropologia. Iar de atunci, n-am mai putut percepe psihologia fără sociologie și antropologie, privindu-le ca pe două fețe ale aceleiași monede. Viziunea aceasta de ansamblu mă urmărește încă, și ca atare sunt pasionată de psihologia culturală. 

Procesul de aplicare la o universitate americană nu este atât de complex. Etapele sunt clare și examenele ce trebuiesc luate (TOEFL și/sau SAT/ACT) nu sunt extraordinar de grele, dar este necesară niște practică. Secretul este să respecți instrucțiunile din cărțile de exerciții întocmai, mai ales când vine vorba de scrisul eseelor. Partea cea mai grea pentru mine a fost trimiterea notelor și a diplomelor din România aici, pentru că, în general, universitățile americane refuză diplome și alte documente oficale din mâinile studenților. În schimb, preferă ca acestea să fie trimise de instituțiile ce le-au eliberat. Drept pentru care a trebuit să dau câteva telefoane la Universitatea Spiru Haret până am rezolvat problema. De asemenea, este foarte important ca în eseul de aplicare să nu fii modest. Dacă ai realizat ceva, nu te sfii să expui realizarea ca atare, nu ca derivând din context sau, mai rău, din „noroc.”

La Fairfield University obiceiul este să iei o muțime de cursuri obligatorii care nu au legatură cu domeniul tău de interes. Trebuie să recunosc că este o diferență enormă față de facultățile românești unde studiezi numai domeniul tău de interes. Dar școala românească m-a pregătit pentru această multidisciplinaritate (liceele românești sunt structurate cam în această manieră)-un plus pentru noi, de care trebuie să fim mândri! M-am axat mult pe sociologie/antropologie și istorie care îmi puteau da acea viziune despre cultură și culturi de care aveam nevoie pentru psihologia culturală (un astfel de curs nu exista la Fairfield University). Pe lânga numeroasele cursuri pe care le-am luat și care-multe dintre ele- mă interesau enorm și erau predate într-un mod cu totul diferit de lecturile impersonale din facultățile românești (un minus la noi, un plus în afară!), am avut ocazia să mă dezvolt pe multe planuri și să mă implic în numeroase proiecte extra-curriculare.

Astfel, am acumulat experiență în primul rând în cercetarea științifică psihologică. La Fairfield University, am lucrat cu Dr. Linda Henkel în câteva din proiectele ei, dar m-a și supravegheat în conducerea propriului meu experiment. De asemenea, am făcut un internship pe vară (2009) în cercetare la University of South Carolina. Chiar înainte de a începe masteratul, am lucrat la Health, Emotion and Behavior Laboratory, de la Yale University, unde am participat într-un proiect foarte intersant. Este de menționat că a impresiona profesorii cu participarea la ore, cu pasiunea pentru domeniul tău de interes nu aduce doar note mari (care, ce e drept, sunt de dorit), dar și ocazia de a fi susținut(ă) atunci când vrei să aplici pentru diverse stagii. Scrisorile lor de recomandare fac toată diferența! Cam acestea sunt bazele pe care acum lucrez la teza mea de masterat, în cadrul laboratorului Human Performance de la University of Chicago.

O alta experiență prețioasă, câștigată la Fairfield University, a fost în predat. Am făcut un stagiu în predarea statisticii în psihologie-ceea ce mi-a făcut și mai mult bine decât că am căpătat experiență în predat, pentru că mi-am consolidat cunoștințele de statistică. Pe lângă acestea două, am mai avut ocazia să-mi dezvolt interesul în domeniul studiilor religioase (religia este foarte interesantă pentru mine, ca subdomeniu al culturii), care s-a concretizat într-un proiect (The Harlot and The Mother: Gendered Metaphors in First and Second Isaiah) ce a primit premiul Departamentului de Studii Religioase de la Fairfield University și va fi publicat în Journal of Theta Alpha Kappa (National Honor Society for Religious Studies and Theology). Ceea ce demonstrează un alt lucru, esențial, aș spune eu: nu trebuie să ne limităm niciodată, pentru că niciodată nu știm-vorba românească-de unde sare iepurele.

Pe același principiu, am participat la niște săpături arheologice în West Bank, Luxor, Egipt, sub îndrumarea doamnei Dr. Elena Pishikova. Pentru cei interesați de istorie si arheologie, site-ul proiectului la care dumneaei lucrează de ani mulți este http://southasasif.com/. Egiptul e o țară magică, cu atâtea locuri de vizitat că îți trebuie o viață să vezi și să procesezi tot! Iar pentru cei pasionați de arheologie, e imposibil de ignorat. Interesul meu era atât cultural, cât și istoric (pentru cei care consideră că a studia o cultură este destul să o observi en nature, fără a te obosi cu istoria culturii respective, sau contextul ei istoric, am să vă dezamăgesc!).

O altă experiență interesantă a fost intervievarea senatorilor și congressmanilor în Washington, ca parte dintr-un program numit Politics meets Faith. Fairfield University este o universitate catolică, fondată și prezidată de iezuiți. De unde și interesul în credință și intersecția ei cu alte domenii, în acest caz, politica.

Și cu această ocazie, m-am și bucurat de cireșii japonezi înfloriți in Washington, in jurul Capitoliului, alături de buna mea prietenă din Ucraina, Zhenya!

Pâna la urmă, acestea sunt doar extraordinarele experiențe academice. Dar dincolo de ele se află cea mai importantă experiență: oamenii întâlniți, prietenii rămași…

7 Replies to “Înainte de Masterat”

  1. Buna.am ajuns pe blogul tau cautand informatii despre cum sunt primite diplomele Spiru Haret in America.Si eu tot socio psihologie am terminat, in 2007, la Fr.Acum vreau sa inscriu la un master in America , on line.Am ceva emotii in privinta asta.Inteleg ca tu nu ai avut probleme.Cat de repede au trimis cei de la Spiru diploma ta acolo si cum ai procedat?
    Scuze, te-am bombardat cu intrebari dar sunt usor nesigura de cand cu scandalul cu diplomele.

    1. Situația mea nițel diferită de a ta, dar îți pot spune că eu am trecut prin multe telefoane către Universitatea Spiru Haret până mi-au trimis actele! În plus, a trebuit să se ducă o prietenă de-a mea să le dea banii de poștă, că nu vroiau să cheltuie ei bani să-mi trimită forma matricolă.

      De asemenea, cred că cel mai bine este ca tu să te duci să faci o traducere notarizată a foii matricole și apoi să le-o dai celor de la Spiru și să-i rogi să o trimită alături de foaia ta matricolă (în original, limba română) către WES (http://www.wes.org/). WES mi-a transofrmat notele din România în corespondentele lor americane și majoritatea universităților din SUA acceptă judecata WES. E cel mai sigur (deși costisitor) drum. De asemenea, te-aș sfătui să cauți modalități de a face un master sau doctorat în persoană, nu online, pentru că oportunitățile sunt mai numeroase și mai bune.

    2. Mimi, pentru ce vrei sa faci master in SUA? In principiu nimeni in SUA nu prea respecta diplomele obtinute online. Ar trebui sa te gandesti bine, mai ales ca presupun ca te va costa ceva bani.

  2. Din pacate am pierdut adresa blogului si abia acum am reusit sa citesc raspunsul.Masterul pe care vreau sa-l fac nu este recunoscut in Romania dar este recunoscut international.Este vorba de BcABA(Board Certified Assistant Behavior Analyst) .Majoritatea celor care il termina il fac on line.Este o situatie mai delicata in Romania cu acest tip de terapie(Aba) pentru copiii autisti.Desi lucrez de 5 ani in domeniu si am o gramada de experienta nu am nici o diploma care sa-mi ateste calificarea.Si evident nici nu pot avea o alta diploma pentru ca in Romania nu se face nimic in acest sens.Deci , se face aceasta terapie insa nu te scoleste nimeni pentru asta.Colegiul psihologilor ridica din umeri si se face ca nu ne vede.Am nevoie de acest BcABA ca de aer in momentul de fata si ma aflu iar in fata unei situatii aproape penibile de a avea o diploma cu care nu am ce face 🙁
    As putea sa trimit actele celor de la Wes dar ma frustreaza ideea de a cheltui atatia bani ca apoi sa-mi spuna “nu”.Acesta-i motivul pentru care sunt in cautare de informatii inainte de a face urmatorul pas.
    va multumesc pentru raspunsuri si scuze ca raspund atat dec tarziu.

  3. Spiru Haret nu e universitatea aia pentru prosti cu bani? ma crucesc de faptul ca va lafaiti diplomele alea de rahat de parca ati absolvit la Sorbona! mi-ar fi rusine sa spun ca am terminat Spirache Faculty. I s-a facut de rahat numele lui Spiru Haret…

    1. Dragă Eliza,

      Cei care vor să învețe, vor învăța oriunde! Dacă unii vor să copieze și să-și cumpere examenele, asta este de plâns, dar nu înseamnă că toți o fac! Universitatea Spiru Haret mi-a oferit expunerea la o grămadă de materiale de studiu și experiențe pe care nu le regret. Nu mi-am cumpărat examenele nu neapărat din cauza banilor (deși și asta era o problemă, că nu aș fi avut cu ce bani să le cumpăr), ci pentru că eu am vrut să învăț și să-mi iau notele pe propriile merite.

      Și dacă consideri că Universitatea București ar fi mai bună în ceea ce privește cumpărarea/vânzarea examenelor etc., te anunț că în anul când eu am aplicat să intru la facultate, TOATE locurile fuseseră deja cumpărate, drept pentru că ne-au picat pe TOȚI cu note ridicole (pe care nu le puteai lua decât dacă nu învățasei NIMIC pentru examenul de admitere) și ne-au respins TOATE contestațiile. Așa am ajuns la Spiru. De unde morala că dacă vrei cu adevărat să înveți și ești pasionat(ă) de ceva, o faci oriunde!

      1. Draga Oana,
        Am citit cu mare interes articolul postat de tine cu ceva vreme inainte dar, abia acum incercand sa gasesc informatii despre obtinerea unei burse Erasmus am ajus si pe acest site.
        Fiica mea este studenta in anul I la Psihologie, Universitatea Bucuresti, si ca un parinte responsabil ce imi place sa cred ca sunt, incerc sa aflu cat mai multe informatii in special despre cum se poate ajunge la un master in strainatate.
        De comun acord am stabilit ca studiile de licenta sa le faca in tara, pentru a-si forma o baza solida studiind in limba materna si apoi, daca bugetul ne va permite, sa faca un master intr-o tara europeana sau de ce nu in Statele Unite.
        In cazul in care poti si doresti sa schimbam cateva mesaje pe aceasta tema, te rog sa-mi dau un raspuns pe adresa de email.
        Multumesc,
        Laura

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *