Ce şanse am să intru în SUA cu bursă?

Primim această întrebare foarte des, şi eu o consider una din cele mai inutile întrebări. Nimeni nu poate răspunde la această întrebare, pentru că procesul de aplicare în SUA este complex şi subiectiv. La urma urmei, cei care hotărăsc sunt comitetele de admitere a fiecărei şcoli, şi nimeni nu ştie cum vor judeca în mod specific cazul vostru. În plus, chiar dacă cineva ar şti foarte bine ce caută o anumită universitate, dacă nu citeşte întregul dosar cu materialele de aplicaţie, nu cunoaşte cazul tău suficient de bine.

Nu există o corelaţie directă între a fi admis la o universitate şi cȃt de bun eşti. În schimb, există o corelaţie directă între cȃt de tare te vrea universitatea şi şansele tale de a fi admis. Motivul pentru care nimeni nu îţi poate spune cȃt de tare te va vrea o universitate este că nimeni nu ştie ce vrea  universitatea în anul în care aplici tu. Două universităţi nu caută neapărat acelaşi lucru, şi în plus, universităţile nu caută neapărat acelaşi gen de studenţi pe care l-au căutat anul trecut (asta înseamnă printre altele că dacă ai fost respins undeva şi aplici anul următor fără a fi făcut nimic să îţi îmbunătăţeşti aplicaţia, şansele tale nu sunt neapărat 0). Ca sa complice şi mai mult lucrurile, nu ai de unde să îţi cunoşti concurenţa, şi cum ceilalţi aplicanţi vor influenţa decizia de a te admite pe tine.

Bineînţeles, cu cȃt ai note mai mari, scoruri la SAT mai bune, eseuri mai bune şi realizări mai impresionante la olimpiade sau în alt domeniu extraşcolar, cu atȃt ai mai multe şanse să intri la universitate. Dar nimeni nu poate spune că un scor la SAT cu 100 de puncte mai mare îţi creşte şansele cu 10% sau pentru că nu te-ai calificat la o olimpiadă naţională, şansele tale sunt din start cu 5% mai mici. Sper că înţelegeţi ideea.  Alt lucru pe care îl puteţi face ca să vă măriţi şansele este să aplicaţi la cȃt mai multe şi mai variate universităţi! Şi nu vă fie frică să aplicaţi în locuri unde romȃni nu au aplicat pȃnă acum.

Faptul că ceri ajutor financiar e încă un aspect pe care universităţile trebuie să îl ia în considerare cȃnd te admit. Ei trebuie să se gȃndească pe de o parte dacă îşi permit să îţi acorde atȃt ajutor financiar cȃt ai nevoie. Dacă nu îşi permit, oricȃt de tare te-ar vrea, ori te vor respinge, ori te vor accepta fără ajutor financiar. Dacă îşi permit, trebuie să se gȃndească dacă te vor atȃt de tare încȃt sunt dispuşi să plătească foarte mulţi bani ca să te aibă.

În continuare o să creez un exemplu care sper să fie mai uşor de înţeles. Elevii şi universităţile sunt doar cazuri ipotetice, şi nu sunt inspirate de o persoană sau de o universitate anume. În plus, nu am luat în considerare decȃt cȃteva aspecte pentru simplificare. Procesul real e mult mai complicat pentru că include eseuri, scrisori de recomandare, activităţi extraşcolare mai multe sau mai complexe, diferite nivele de familiaritate a universităţilor cu sistemul educaţional din Romȃnia şi alţi factori.

Elevul 1

  • Media generală 10
  • SAT: 560 CR, 780 M, 600 W
  • olimpic internaţional la fizică
  • voluntar la Crucea Roşie

Elevul 2

  • Media generală 9
  • SAT: 700 CR, 800 M, 750 W
  • Olimpic naţional la fizică
  • A observat că în oraşul lui natal nu există un club sportiv, aşa că a strȃns semnături şi a făcut o petiţie la primar ca să creeze un club sportiv. Primarul a primit petiţia, dar încă nu se ştie ce va face.

Elevul 3

  • Media generală 8
  • SAT: 500 CR, 600 M, 550 W
  • Nu a fost la olimpiade

Elevii 1, 2 şi 3 aplică la şcoala A, elevii 1 şi 2 la şcoala B, şi elevul 3 la şcoala C.

Şcoala A citeşte cele trei aplicaţii şi imediat îşi dă seama că nu îl va accepta pe elevul 3 pentru că aplicaţia lui e mult mai slabă decȃt a celorlalţi doi. Aplicaţia elevului 1 arată un elev care s-a adaptat perfect sistemului romȃnesc din moment ce are media 10. În plus, e olimpic internaţional la fizică, ceea ce înseamnă că e foarte deştept în domeniul ştiinţelor exacte. Dar are note cam mici la SAT ceea ce ridică întrebarea cȃt de bine şi cȃt de repede s-ar adapta sistemului american. Poate va reuşi să se adapteze din moment ce are media 10 în Romȃnia, dar nu e sigur. În plus, nu prea are abilităţi de leadership din moment ce nu a făcut decȃt voluntariat obişnuit la Crucea Roşie, un program bine pus la punct de multă vreme de către alţii. Pe de altă parte, elevul 2 pare să aibă potenţial pentru sistemul american după cum arată rezultatele scorurilor SAT. Are media mai mică, dar poate că liceul lui e mult mai competitiv decȃt liceul elevului 1. În plus, arată abilităţi de leadership din moment ce a iniţiat o acţiune care a ajuns la primar. Nu prea am avut activism de genul acesta în campus în ultimii ani, aşa că ne-ar prinde bine un elev ca 2. Ne-ar prinde bine şi un olimpic internaţional din Romȃnia, dar nu ne permitem să finanţăm decȃt un romȃn anul acesta. În final, elevul 2 este acceptat cu ajutor financiar şi elevul 1 este acceptat fără ajutor financiar.

Şcoala B trebuie să aleagă între elevii 1 şi 2 şi îi compară în mod asemănător cu şcoala A. Dar şcolii B îi pasă mai mult de performanţa academică a studenţilor decȃt de activismul lor, şi preferă un olimpic internaţional peste cineva cu calităţi de leadership. Aşa că îl acceptă pe elevul 1 şi îl respinge pe elevul 2. Dar din cauza crizei economice, a trebuit să îşi  reducă drastic bugetul pentru studenţi internaţionali, aşa că nu îi poate acoperi decȃt un sfert din banii necesari elevului 1.

Şcoala C e o şcoală mai bună decȃt A şi B, dar care pȃnă recent nu a avut fonduri să dea ajutor financiar la studenţi străini. Acum au primit o donaţie foarte mare şi vor să investească în studenţi care să aducă diversitate în campus. Entuziasmaţi să vadă o aplicaţie de la un romȃn, îl acceptă pe elevul 3 şi pun bani deoparte pentru el. Se gȃndesc că poate nu va fi unul din cei mai buni studenţi pentru că scorurile de la SAT nu sunt extraordinare, şi nu ştiu cum să interpreteze media din moment ce nu au experienţă cu studenţii romȃni, dar totuşi, faptul că e romȃn dă foarte bine la diversitate. Dacă elevii 1 sau 2 ar fi aplicat şi şcoala nu ar fi fost dispusă să finanţeze decȃt un singur romȃn, elevul 3 probabil nu ar fi fost acceptat. Dar din moment ce 1 şi 2 nu au aplicat, elevul 3 va merge în SUA la cea mai bună universitate din cele trei!

Probabil toată lumea i-ar fi spus elevului 1 că are şanse mari de a intra în multe locuri cu bursă, şi elevului 3 că nu are şanse deloc.  Dar realitatea s-a dovedit a fi puţin altfel! Cea mai bună modalitate de a afla ce şanse ai să intri undeva e să aplici şi să vezi ce se întȃmplă!

2 thoughts on “Ce şanse am să intru în SUA cu bursă?

  1. Hmm, cam asa e ! E un imbold pentru elevii de tip 3 , care primesc “sfaturi” descurajatoare din cercurile lor.
    Foarte bun articolul !

  2. De vreme ce pe site primesc mereu eroarea “contul tau nu a fost validat” (desi am vorbit cu un board member despre asta), o sa postez aici.
    Am aplicat la NYFA in iarna la BFA in Acting for Film, am fost la auditii in martie, am fost acceptat cu o bursa de merit de 10 mii de dolari( mentionez ca este suma maxima care poate fi primita de la facultate, atat pentru merit/need-based scholarships, cat si pentru merit+need-based scholarship). Totul bine si frumos, insa mai ramane la tuition o suma de aproape 13 mii de dolari de platit, pe langa intretinerea pe care o vor plati parintii mei. Intrebarea mea este, aveti cea mai vaga idee de unde sa obtin o bursa din Romania? In state este cam imposibil avand in vedere ca cetatenia americana sau permanent residency este prima in lista de requirements.
    Multumesc anticipat!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *