Scholars visit – or The adventures of an IQS t-shirt

This week Richmond Scholars finalists came on campus. Still under the powerful impression of my visit last year, I volunteered to host a scholar and participate in events. Even before scholars came, this was the number one topic of discussion and enthusiasm with the other current scholars that I am friends with. But when they did, things started to explode: the fun, the awe in realizing how accomplished our scholars were, the discussions about high school vs college, and …my instincts to promote the school. I really feel like I should change my major to advertising or something.

Anyway, the girl I hosted is called Laura. I didn’t even need any other reasons to like her, because my younger sister’s name is Laura, so I felt like it was destiny that we should get along. I tried to create for her a perfect experience here at UR, and I tried to treat her just like I wanted my host to treat me last year. I was there for her whenever I could, I showed her around campus and walked her pretty much everywhere (I was afraid she would get lost as I did last year), and I introduced her to all the Physics professors that were then on campus since she is interested in Physics. At some point I saw a student in a Physics lab and I knocked and asked him to show her the facilities. He then took a long break and showed her everything around the Physics department and talked more to Laura about what she can do in Physics here (thanks a lot Adam!).

Apparently I did a much greater job than I was anticipating. I heard from a professor from Laura’s interview committee that she is excited about coming to UR, and one reason was that she had a great ambassador to the university: her host, aka me. I hope I did my job well to the end and I’ll see her here next year, as a UR student.


I and Laura, the scholar I hosted

When I wasn’t hanging out with Laura, I spent some time with a Romanian scholar who came on campus. I showed him around, and talked to him from a Romanian perspective about all the great advantages UR offers. He is interested in Math and I really hope he’ll come here to take advantage next year of the school’s LURE program, that takes first-year students and makes them do research in Math for 2 years, starting day 1 of freshman year. He really deserves it, after I saw him thinking about this former Putnam problem that a Math teacher told him about during the interview. I am so excited at the possibility of not being the only Romanian on campus when I am a senior and everyone else graduates. I hope he comes here next year together with Laura and all other awesome scholars I met!


I and Tinu, a Science Scholar from Romania.


with one of my best friends and her scholar

On Thursday morning, scholars had an optional presentation of the science facilities from the university. I woke up even earlier than usual, put on me the first t-shirt I found in my closet (my IQS t-shirt) and went to drop off my scholar to Gottwald, the Science Center. Once there, a teacher asked me if I could take the scholars to the room where the presentation was going to take place, and in that room I found one of my IQS teachers wearing a t-shirt just like mine, and a screen with a presentation slide that had a huge IQS title. This is how I ended up staying for the half-hour presentation as a current IQS student, and this is how I saw some not-so-great pictures of me from IQS events on several slides…so being the IQS photographer has drawbacks too.


scholars listening to the IQS presentation


a slide that summarizes the first IQS semester, with teachers included…

A few hours later, before the scholars left, I went to a farewell lunch. While I was eating a delicious meal in peace, I was listening to the provost as he was talking to the scholars about how unique is UR because of its new freshmen seminars that will be taught by teachers from all schools, not only from Arts and Sciences as most other schools, until at some point he completely and unexpectedly changed the topic, saying: “I saw someone here wearing an IQS t-shirt!” The next millisecond he was standing near me and making me stand up. “Can you please stand up and tell us your name?” But I was having my mouth full and I couldn’t speak! It was one of the most embarrassing moments of my life! Someone near me came to my rescue and said my name for me…Then he asked me what IQS stands for an, still swallowing, I tried to say something, but I have no idea what people understood. Then he went on telling how awesome and unique the IQS program is, while I was asking myself why did I choose to wear that t-shirt, and I was afraid to eat anymore in case he should come back to me again.

Moral of the story: avoid wearing school-related clothes at school-related events unless you are asked to, otherwise you’ll stand out and who knows what the outcome will be?

Of course, on Tuesday, Wednesday, and Friday a lot of scholars sat in the IQ Science course, making the room more crowded than usual, but the course more funny than usual. Several scholars chose to sit in the IQS lab on Thursday after lunch, before their time to leave campus. They were leaving one by one during the lab, so every half hour or so there was someone standing up and hugging their host and sometimes other people.It was a very interesting and emotional lab. Laura was one the scholars who left during the lab, and I started missing her one minute later.

I entered that lab as a scholar host, and I exit it as a student who would have 2 tests the next morning and hadn’t studied for any. I did something beautiful for my school, and I had a huge amount of fun along the way, but I totally neglected studying (as in, I didn’t have time for anything). It was time to face reality and hurry to grab my Organic and Environmental Studies notes.

Waste Audit – or Richmond and recycling

Last week my Environmental Studies class participated in a waste audit. Basically what this meant was that we had to look through some trash (with plenty of protection gear, don’t worry) and see what wast thrown away though it could have been recycled. University Facilities decided to waste audit the trash in Lora Robins, the dorm where I live.


At first, we were instructed what to do


and someone was asked to volunteer and weigh everything we sort. I was the one who volunteered. But what I didn’t know at the time was that the people who weigh have to stay and wait for filled containers all the time, so I didn’t get to actually sort. I was a little disappointed, but I still had plenty of fun around the weighting balance.

So while everyone was meticulously sorting for recyclable items,


I and my “assistant” were in charge of keeping track of everything.


Because this waste audit occurred in the middle of the Forum, everyone who was stopping by could see us:


A few people who liked the idea even joined us in the fun for a couple of minutes.

My task was to measure not only the recyclable items picked from trash and then the actual trash left behind, but also what was actually recycled in Lora Robins. Comparing the results of what was recycled versus what could have been recycled, we got to some pretty alarming conclusions:


Those percentages mean that just a little bit of what could have been recycled was actually recycled, so the people in our dorm are not too concerned about recycling. I hope this will change soon!


Un concept care e putin cunoscut celor care traiesc in Romania. Pentru cei din UK, interculturalitatea e un mod de a trai. Daca as putea sa-ti arat o fotografie facuta la un semafor din Central London, ai putea vedea diversitatea. Englezi, asiatici, indieni, hispanici, afroamericani, nordici, est-europeni. Toti in acelasi oras.

Trebuie sa recunosc ca la inceput e un pic ciudat. Poate chiar intimidant. Adaptarea la un numar foarte mare de culturi e dificila. Pentru ca fiecare are setul lui propriu de valori. Traditii, sarbatori, formule de salut, gesturi. Exista o zona de neutralitate, in care fiecare incearca sa ii descopere pe ceilalti. De obicei, se transforma intr-o adevarata arta a diplomatiei.
Un sfat daca te hotarasti sa pleci : citeste din timp cate ceva despre cultura britanica. Chiar daca ti se poate parea exagerat, Marea Britanie este o tara foarte speciala cultural. Structurile sociale sunt destul de bine definite (e totusi tara lorzilor si a sir-ilor), strainii, fiind in numar mare, nu sunt chiar vazuti ca o surpriza placuta. Exista tot felul de credinte si principii, lucruri pe care acasa nici macar nu le-ai fi luat in considerare, care conteaza.
Te las sa le descoperi! Iti recomand urmatoarele carti:
Asta sunt cele 2 recomandari pe care le am pentru tine. Enjoy your lecture !

Prezentare Proiect

Mentorat pentru elevii de liceu
Liga Studenţilor Români în Străinătate, prin Departamentul de Proiecte doreşte să anunţe debutul unui nou proiect care se concentrează pe sprijinirea elevilor români care doresc să studieze în străinătate, pe parcursul procesului lor de aplicare la facultăți din afara ţării.
            „Mentorat pentru elevii de liceu” îşi propune formarea de perechi între studenţi români experimentaţi care se află deja la studii în străinătate şi elevii români din ani terminali de liceu (clasele a XI-a si a XII-a) care doresc să aplice la o facultate din afara graniţelor.
Deși avem aproximativ 50 000 de studenți în străinătate, tinerii din România se confruntă cu o acută lipsă de informare în ceea ce privește posibilitatea de a studia in afara granițelor, privând astfel elevi capabili de șansa de a se specializa în cadrul unor centre academice performante, cu facilități moderne de studiu. În acest sens, Liga Studenților Români în Străinătate dorește să ușureze accesul elevilor de liceu, și nu numai, la informații relevante despre mediul academic din străinătate.
De asemenea, sistemul de mentorat este aplicat în multe din marile universităţi, fiind funcţional şi oferind rezultate bune în ceea ce priveşte dezvoltarea personală a studenţilor începători şi punerea în valoare a aptitudinilor dobândite de mentori.
Proiectul „Mentorat pentru elevii de liceu” dorește să fie o continuare firească a „Caravanei LSRS” și să crească șansele tinerilor de a ajunge la o facultate de top.
Echipa de proiect urmărește crearea si susținerea unor relații interpersonale între actuali și viitori studenți în străinătate, dar și dezvoltarea unei rețele unite de tineri bazată pe colegialitate și profesionalism.
Misiunea noastră este să facilităm practici comune într-un mediu academic performant prin stabilirea de relații între mentori și elevi de liceu, dar și să aducem un plus în dezvoltarea aptitudinilor participanților.
Publicul ţintă
Programul se adresează, în faza incipientă, elevilor de liceu aflaţi în ani terminali care caută sprijin în procesul lor de aplicare la o facultate din afara României. Accesul la programul de mentorat se face în urma selecției aplicaţiilor primite.
            Sprijinul acordat prin intermediul programului de mentorat va putea fi extins în măsura voluntarilor –mentori şi la studenţii absolvenţi de licenţă care vor să aplice în străinătate pentru studii post-universitare.
            Cei interesaţi să devină mentorii unui elev român, vor fi rugați rugaţi să trimită un Curriculum Vitae actualizat şi un scurt text care să răspundă la următoarele întrebări:
§  în ce ţară, universitate, facultate, specializare şi în ce an studiază?
§  care sunt domeniile sale de interes?
§  cum (cu ce informaţii) crede că poate ajuta un elev român pentru a aplica la o facultate din aceeaşi ţară sau acelaşi domeniu?
§  care este modalitatea prin care ar dori să comunice cu elevul pe care urmează să îl sprijine?
§  de ce dorește să se implice în acest proiect? 
Marea parte a programului se va desfăşura în spaţiul virtual, șansele unor întâlniri față în față între mentori şi elevi fiind minime. Metoda de comunicare (întâlniri pe Skype, schimburi de email-uri, instant messaging) va fi stabilită de comun acord de către fiecare grupă în parte.  

copy paste mai lung

Un alt copy paste, tot de pe blogul clasei mele din liceu. Am copiat doar partea legata de facultate.

“E unul dintre acele momente când mi-e dor de orice lucru mărunt de acasa și am chef să scriu p’aci. Că vorba aceea… românul s-a născut poet și neamțul harnic.

Am constatat asta și azi, la ‘cross cultural issues’. Profesoara ne-a pus să dăm câteva caracteristici ale culturii țării de unde suntem. Germanii, olandezii și suedezii au avut în comun ‘hard-working’, iar pe lista mea se aflau atribute ca ‘humorous’, ‘laid back’ sau ’emotional’. Olandezii au mai avut ‘money minded’ și suprinzător pentru mine ‘punctual’. E curios cum ei se cred punctuali, deși până acum nu prea au dat dovadă de asta. Este adevărat că trenurile pleacă la secundă, dar întâlnirile mereu încep cu 5-10 minute mai târziu.

Oricum cursul a fost destul de distractiv, profesoara spunând ce obiceiuri ciudate au englezii (ea e englezoaică și s-a căsătorit cu un olandez) și ce experiențe a avut aici datorită diferențelor culturale. Sunt bucuros că deși am un program aiurea cu ore dimineata la 8:30, apoi pauze și din nou ore la 3, voi învăța lucruri interesante. Sunt sigur că va fi o plăcere să învăț pentru examenele [LE: nu a fost] din blockul acesta (anul meu e alcătuit din 4 blockuri de 10 săptămâni).

Apropo de examene, până acum le-am trecut pe toate! Primul a fost la ‘Checking in at the Hospitality Industry’, adică o intrducere în lumea HoReCa (hoteluri restaurante catering). Am avut o groază de citit, nu am mai citit atât de la capacitate încoace, dar se pare că nu am citit degeaba. Am luat 6,5 (nota de trecere fiind 5,5). Următorul examen a fost English Oral, care știu că pare ușor, dar nu e deloc așa. Examenul e un role-play în care profesorul era un client dificil, prostuț și cu multe fițe, iar eu trebuia să-i rezolv o problemă, să îi explic meniul, sau să îi spun ce facilități are hotelul pentru o delegație care vrea să organizeze o conferință. Totul bineînțeles într-o engleză de 5*, cu jargon corespunzător. A fost la limită, am luat 5,5.

Penultimul examen a fost de fapt o prezentare în grup. Noi eram reprezentanții hotelului Golden Tulip de aici din Amsterdam și trebuia să prezentăm oferta noastră unor oameni de afaceri care vor să organizeze o conferință de 4 zile la hotelul nostru. Practic a trebuit să organizăm conferința pentru că a trebuit să ne gândim la toate detaliile. În a doua parte a examenului ne-au pus o problemă pe care a trebuit să o discutăm și să o rezolvăm. Am avut norocul unui grup bun și norocul că m-a făcut mama cu gura mare, o mare parte din punctaj a fost gradul de implicare. Aici nu am avut emoții, am luat 7,1 in condițiile în care 7,8 a fost cea mai mare notă.

Ultimul examen a fost English written, unde a trebuit să fac o rezervare pentru o delegație de 40 de stomatologi ce voiau să organizeze o conferință la hotelul unde lucram eu. Tot ca la oral, a trebuit să scriu despre facilități, camere șamd. La examenul acesta am luat 73, ceea ce înseamnă promovabilitate 100% până acum. Era amuzant înainte de examen, când toata lumea vorbea ca la recepția de la Intercontinental London.”

Momentul în care am scris postul de mai sus e începutul blockului B (al doilea), imediat după ce am aflat rezultatele de la prima serie de examene. Voi reveni să povestesc cum au fost cursurile din blockul al doilea şi ce am făcut la examene.

By singurul român din Olanda (dacă e să te iei după posturile blogului),

copy paste

Am gasit pe blogul clasei un comment de-al meu in care povesteam cum e aici la facultate. Here goes:

“deja am inceput cursurile si de maine incep si practica. cursurile sunt oarecum plictisitoare acum, pentru ca sunt chestii bazice, de bun simt pe care deja le stiam. in schimb, temele sunt foarte tari. de exemplu pentru saptamana viitoare trebuie sa fac un poster in care sa promovez un hotel de 5* (pe care l-am vizitat marti). aici pun accent foarte mult pe munca in echipa, sunt intr-un grup de 10 si tot ceea ce facem e teamwork. avem si teme individuale, dar in final tot la grup se ajunge.

practica nu e asa cum v-ati imagina, sa stau sa spal wc`uri toata ziua. voi face si asta, dar cand voi lucra la housekeeping. deocamdata incep la bucatarie, de exemplu maine voi gati peste, homar si voi face brownies (nu hash brownies). bineinteles ca voi fi imbracat cu palaria de bucatar si voi avea niste bocanci imensi, cica de protectie.

la camin e foarte tare, stau in camera cu un olandez de treaba. avem mini-bucataria noastra, baie si bineinteles camera cu paturile, birourile samd. suntem 140 de studenti in camin asa ca daca ai chef de baut sau sa joci poker nu ia prea mari dificultati in a gasi pe cineva. singura chestie naspa e ca avem cleaning check, cand mini apartamentul trebuie sa arate la fel de impecabil ca o camera de hotel.

ca sa spun si partile negative, marea problema e ca majoritatea vb olandeza mai mereu. desigur, cand facem un proiect sau ceva vb in engleza, dar e mai greu sa legi prietenii cand nu vorbesti limba lor. acum sa nu va imaginati ca sunt un pustnic, si stau non-stop in camera mea, dar e mai greu, mai ales acum la inceput. a doua parte naspa e ca trebuie sa imi prepar singur mancarea si sa imi spal singur hainele. dar presupun ca asta e problema tuturor care stau la camin, nu numai a mea.

cam atat cu Amsterdamul, care apropo nu e asa cum crede toata lumea. intr-adevar in centru e plin de turisti drogati si curve bete, dar aici unde stau eu e senzational”

Nu este cel mai formal limbaj care exista, dar mi-e lene sa mai modific ceva.

By yours truly,

Cereals – or Buried in coursework

Experience Sharing US

In case you were wondering what I’ve been doing for the last couple of weeks instead of writing, well, basically, in Gottwald, the library, or in my room studying. My 5.5 units have started to kick in really hard. In the last 2 weeks, I had to write a Core paper, a smaller Core writing exercise, and an important essay for Environmental Studies. I also had 3 big tests for Organic, Environmental Studies, and IQS, and a huge Computer Science project due for IQS. Other than those, the regular class homework such as Core reading and summarizing for every class. And of course, research, which must be done since I am taking it for credit. At least I have a nice professor who allowed me to postpone research for last week.

In case you are wondering how I survived, well, I drank 2-3 cappuccinos per day (for some odd reason, coffee doesn’t seem to work for me as well as cappuccino), I slept 3-4 hours per night, I didn’t go to GreenUR meetings (I am soooooooo unlucky: it actually got canceled this week when I could have gone, so I got to miss even more!). And I didn’t get to do anything fun. While my friends were enjoying the snow, with snowball fights and Dining-Hall-tray-improvised sledges, I was in Gottwald writing my essay for Environmental Studies, or my Core paper. And because I didn’t really have much of a life out of classes, the only sort of pictures I took were something like:


my sweet Organic lab partner



By the way, did I show you my favorite way of taking notes? Here you are:


It is way too much work for a college freshman. From that point of view, taking 5.5 units was not a good idea at all. But I like all my classes so much that I don’t want to withdraw from any of them (except for Core, but I can’t really withdraw from it!) I have too much work, but I enjoy doing it. For example, the assigned readings for Environmental Studies are very long, but incredibly interesting. The Computer Science project was daunting, but in the end, seeing that I myself created a program that processed images was so rewarding! Only that I sometimes wonder if this kind if rewards is worth not having much of a life. So I’d highly recommend not taking 5.5 units your freshman year, especially if you have the slightest doubt that you won’t have a huge interest for all your classes, to at least get some satisfaction out of coursework.

Anyway, thank God, those 2 weeks are now over. I decided to take it easy this week. Less school, more..figure skating! The Winter Olympics are here!!!!!!!!!!! Every night, except for this one, I can be found in front of the TV watching figure skating (or my laptop watching Romanian channels because it seems like NBC has other interests than figure skating, but I don’t really care about anything other than figure skating when it comes to the Winter Olympics).

On the other hand, today at lunch in Dining-Hall there was the “Vote for your cereals” day. We got to try a bunch of cereals, and pick the ones that Dining-Hall is going to have for the next school year. For some reason, I went to Dining-Hall pretty late today, and when I wanted to try some cereals, I realized that they were about to pack even if there was a ton of cereals left. They almost begged the few students who were still in there to take the cereals with them, so they don’t get wasted.

So this is how my desk looked until a few minutes ago:


3 big boxes of cereals and 6 regular samples, all I could carry with me. And of course I’ll never be able to eat so many cereals! Thankfully, 2 of my hallmates “sacrificed” and spared me of one box of cereals each, and my roommate seems to like the third one. All that is left now are samples!

Until next time!

Cultural shock 1.

Experience Sharing UK

O sa incep conversatia povestindu-ti despre ceva de care cu siguranta o sa te lovesti. Diferenta dintre Europa Vestica si Europa Estica e imensa, pornind de la mijloacele de transport pana la modul de a fi al oamenilor. Stiu, o sa imi spui mijloacele de transport sunt mult mai eficiente. Lumea e mai civilizata. Totul capata o alta dimensiune. Strazile sunt curate.

Oricat de mult n-as vrea sa burst your bubble, fiecare tara are avantajele si dezavantajele ei. Esti un bun cunoscator al unei tari atunci cand reusesti sa ai o imagine de ansamblu. O vedere a acelei tari din toate punctele ei de vedere. Pana atunci, nu o vei reusi intelege pe deplin.
Daca ai avut vreodata sansa sa-ti petreci cateva zile in vacanta in UK, cel mai probabil ai prins imaginea turistica, aceea a unui regat civilizat, cu o regina si tot tacamul de responsabilitati royal. Ideea e ca viata in sine e cu totul diferita.
Primul lucru care m-a socat aici a fost raceala oamenilor. Distantarea lor si lipsa aproape totala de PDA (public display of affection). Venind dintr-o tara latina, diferenta e uimitoare. Rareori vad oameni tinandu-se de mana pe strada. De sarutat nici nu poate fi vorba (cred ca vad in medie un cuplu o data la 2 luni facand asta). Hug-uri se dau iarasi foarte rar. Si in toata invalmaseala asta de obiceiuri total nenaturale, te simti stingher si frustrat. Pentru ca nu te poti exprima. Nu asa cum o faceai acasa.
Un alt lucru a carui lipsa o duc aici e exprimarea libera a modului de gandire. A spune verde in fata e un concept care aici nu exista. A fi direct e considerat a fi rude de cele mai multe ori. E foarte greu sa te dezobisnuiesti sa fii deschis si direct. E un lucru care e de invatat, si pe care il folosesti ca un mod de adaptare.
Cam atat despre cultural shock astazi. Mai vorbim si maine tot despre asta, pentru ca subiectul in sine e inepuizabil.

si maine plec la Carnaval de Cadiz!!!

azi am terminat examenele;)..maine plec la Carnavalul de la Cadiz- ar trebui sa imi gasesc si o costumatie dar nu prea am timp..bine ramane posibilitatea sa ma costumez din nou in doctor=))
acum nu prea sunt in dispozitie de scris-ma doare un dinte ingrozitor:(( luni seara a inceput ( cu toate semnele de pulpita aguda ireversibila care nu cedeaza nici la antiinflamatoare) asa ca zilele astea nu am putut nici sa dorm noaptea…chef de invatat ce sa mai zic..
asa ca azi la examen la Odontopediatrie nu stiu ce am facut dar eram vai de mine…bine cred ca il trec..dar oricum putea sa scriu o carte intreaga cu legile lu Murphy..imbunatatite de Roxana…. sa te apuce durerea de dinti fix dupa practica de endo si sa te tina 3 zile fix cat sa-ti distraga toate sansele de a invata la materia unde se pica pe rupte…asa ca la examen ma durea dintele ( cu toata amoxicilina si nurofenu lu peste)..picam de imi era lehamite sa mai scriu ceva..
de trecut il trec..asta na ca sa mai reechilibrez balanta dupa notele mari care le-am luat de i-am speriat pe spanioli-de ei se chinuie si dau de 3-4 ori un examen pana il trec si eu le iau din prima cu note mari…
oricum si acum ma doare dintele- bine mi-au facut acum endodontie dar imi trece anestezia si incepe iar:(((
oricum in cele 3 radiografii periapicale nu iesea nimic..nici in orto:(…
si oricum nici profii nu se ingramadeau sa ma ajute-mai ales ca pe cei care au practica joia eu nu-i cunosc ca nu fac cu ei si in plus sunt si straina..-ca sa ma duc sa ma programeze pentru saptamana viitoare- extraordinar sa mai stau o saptamana cu durerile astea…de acum incolo trebuie sa programez cand sa ma doara dintele si sa fie numai joia de la 4 sau luni de 6…
noroc ca erau colegii mei la practica cu masteru de endo si bine ca am o fata foarte expresiva de catelus plouat/iepure jumulit/ si au vorbit colegii mai mari si cei din anul meu cu profii si un mosulica mi-a facut endodontia….ca altfel aleleuia..
bine ca au ras de mine- de la atata ciocolate:)) ca le-am adus dupa Craciun le-a placut ciocolata romaneasca=))
oricum nu e nicaieri lapte si aici ai toate sansele sa astepti ani lumina daca te te vada un medic..(mexicanca e si ea bolnava si nu s-a dus la spital ca astepti ore intregi la urgente pana sa te bage cineva in seama…si-a sunat doctorita din Mexic..
asa ca daca nu vorbeau baietii cu profu..puteam sa astept si eu mult si bine o saptamana..asta e n-am inflorit nimic…
ma duc sa ma culc..poate mai imi trece
am gasit o melodie foarte dragutza –Jueves.-aici e linkul la melodia
aa si mai e una- Me voy
si ramand in acelasi context – Me dueles
v-am pupat:)
apROPO am setat sa puteti sa comentati pe e nevoie sa ai cont ca sa poti sa comentezi….dar parca vad ca nu comenteaza nimeni si dupa aia vorbim pe messenger despre ce am scris pe blog…:=))ufff
noapte buna si va pup
ca ma duc sa ma culc:o)