Interviu cu Andrei Piciorus, castigatorul bursei UWC of the Adriatic 2004, Italia

Andrei Piciorus este un tanar ambitios si modest, cu un spirit liber, mereu in cautarea unor provocari si experiente noi care sa-i extinda orizonturile cunoasterii. La 6 ani dupa terminarea UWC of the Adriatic, Italia, vedeti ce amintiri si sfaturi are pentru viitori candidati. Pentru mai multe detalii il puteti contacta la: andreipiciorus@yahoo.com. Aici gasiti mai multe informatii despre bursa UWC.

Cine este Andrei Piciorus? (De unde esti, de la ce scoala,  la ce UWC ai fost si care au fost performantele tale academice si activitatile extracuriculare si de voluntariat ce te-au ajutat sa ajungi acolo?).                                            Am 23 de ani, sunt din Targoviste, jud. Dambovita si inainte de a deveni student al UWC eram elev in cadrul Colegiului Economic “Ion Ghica” din Targoviste, Filiera Tehnologica. Am studiat in cadrul United World College of the Adriatic, din Duino (Trieste) Italia. Cat despre ce m-a ajutat sa ajung acolo, ar fi multe de spus. Pe scurt, pot spune despre mine ca sunt genul de persoana careia ii place sa se implice in general si sunt foarte curios din fire. De multe ori “ma arunc cu capul inainte” de dragul provocarii. Performantele mele academice nu erau extraordinare si nu au fost nici apoi, insa faptul ca eram concentrat pe ceea ce ma interesa si nu ma pierdeam in detalii m-a ajutat in UWC, si mai ales mai apoi in viata.

Ce tip de educatie primesc elevii la colegiile UWC ?                                           Educatia la nivel de UWC e foarte focusata in 90% din cazuri. E nemaipomenit faptul ca ai ocazia sa iti alegi (la propriu) materiile pe care urmeaza sa le studiezi. Exista bineinteles o serie de reguli de respectat, dar in mare esti stapan pe parcursul tau academic.Profesorii sunt, cel putin din punct de vedere spiritual, foarte tineri, si relationeaza bine cu studentii.In perspectiva personala, educatia oferita in cadrul UWC a fost initial un soc, dat fiind faptul ca proveneam dintr-un sistem educational greoi,  incarcat si inflexibil. Cu toate acestea m-am descurcat foarte bine, cu un efort redus, intrucat imi dedicam timpul altor activitati. (nu o spun doar eu, ci si rapoartele profesorilor si nota de la IB). E foarte important si util sa stapanesti bine limba engleza (care e si limba de predare / comunicare in cadrul Colegiului), lucru care pentru mine a fost poate singurul “hop”.

Cum ai aflat de bursa UWC si cu cat timp inaintea termenului limita pt. trimiterea aplicatiei? (ne intereseaza daca ai stiut din timp si ti-ai pregatit CV-ul in mod special pentru bursa). Aici am o poveste foarte interesanta J Am fost rugat de un prieten al carei mame gasise anuntul in ziar sa il ajut sa isi intocmeasca CV-ul in limba engleza, precum si acele esee cerute. Cred ca era cu 2 saptamani inainte de termenul limita. L-am refuzat initial pentru ca nu dorea sa-mi destainuie motivul si vreo saptamana a cautat alternative. Pana la urma a cedat si a trebuit sa-mi spuna. N-am putut sa resist si am aplicat si eu.

Ce ai crezut despre bursa UWC cand ai aflat despre ea pentru prima data ? (Bursa UWC nu este o bursa tipica bazata numai pe performante academice si multi sunt surprinsi sa auda despre criteriile de selectie).                                         Cu mintea de atunci si cu informatiile pe care le aveam la indemana, stiam doar ca voi merge sa studiez intr-o tara straina. Asta ma incanta cel mai mult. Nu prea ma interesa ce organizatie era in spatele UWC, cine finanta bursele sau care era intreaga ideologie din spatele acestor Colegii. Dar am aflat tot ce m-a interesat de indata ce am ajuns acolo. Cat despre criteriile de selectie, am fost si eu uimit. Sincer sa fiu nu ma asteptam sa fiu ales, mai ales dupa ce am stat de vorba cu “contra-candidatii” mei si am  aflat ce extraordinari erau din punct de vedere academic fiecare dintre ei.

Ce te-a determinat sa aplici? (aici poti sa ne vorbesti despre idealurile tale si cum se imbina cu cele ale colegiilor UWC).                                                                  De mic copil mi-am dorit sa fac lucruri memorabile si sa imi depasesc conditia. Am crescut intr-un oras de provincie, intr-o familie de oameni obisnuiti, cu conditii obisnuite la acea vreme. Insa imi doream mai mult si simtem ca pot. Ma motiva foarte tare faptul ca vedeam lumea cu alti ochi decat alti copii de varsta mea si simteam cateodata ca bat pasul pe loc. Cat despre imbinarea dintre idealurile mele si cele ale UWC – asta a fost mereu un fel de Fata Morgana. Am fost chiar “pus la zid” pentru ca nu ma “amestecam” cu ceilalti si mi-am pastrat in mare convingerile si principiile. Pot spune ca asta a fost “calcaiul lui Ahile” in cazul meu. Am aterizat intr-un loc unde toata lumea te imbratisa de fiecare data cand te vedea, toti te intrebau ce faci, daca ti-e dor de casa, s.a.m.d. Atata timp cat erau ganduri si actiuni sincere, nimic de zis, insa de multe ori parea a fi doar puternica influenta a mediului UWC si a fricii de a nu fi altfel decat ceilalti.

In ce a constat aplicatia si ai facut ceva special pentru a te pregati?                          Nu. Aplicatia mi s-a parut abordabila, ca volum si complexitate. A trebuit bineinteles sa rasfoiesc cateva pagini de dictionar, dar banuiesc ca toti am facut asta.

Ce ai facut dupa terminarea colegiului si cum crezi ca te-a ajutat bursa UWC in indeplinirea telurilor?                                                                                                          Dupa terminarea colegiului trebuia sa imi continui studiile la Universitatea Bocconi, din Milano. Dupa o serie de piedici birocratice si cateva drumuri la Consulat, nu am putut obtine viza de studii si am fost nevoie sa ma intorc in orasul meu natal. Tot raul spre bine, intrucat aici mi-am reluat vechea activitate dinainte de Colegiu. Viata acolo m-a ajutat in sensul ca m-a maturizat si m-a invatat sa traiesc pe picioarele mele. Dincolo de cunostintele academice, care sunt temporare, cred ca acesta este principalul beneficiu al participarii in miscarea UWC: te antrenezi pentru viata, intalnesti diferite situatii noi in care trebuie sa reactionezi, inveti sa iti argumentezi ideile si sa iti sustii punctul de vedere, inveti sa iti administrezi un buget personal si sa te gospodaresti de unul singur, lucruri pe care multi dintre noi nu le invatam acasa. Un alt mare avantaj al vietii in Colegiu e reprezentat de Serviciul Social si practicarea artelor – niste activitati care m-au captivat foarte mult, desi pana acum nu am spus nimic despre ele.

 

Ce recomanzi elevilor romani care aspira la o astfel de bursa?

Sa fie siguri pe ce vor sa realizeze in cadrul Colegiului si sa nu isi faca planuri. Sa se bucure de fiecare secunda petrecuta acolo, pentru ca doar amintirile raman. Sa isi faca prieteni si sa “consume” acele prietenii cat sunt in Colegiu, pentru ca dupa cei doi ani viata ii desparte si ne reintalnim mai greu. In plus, le recomand sa nu se schimbe (altfel decat in bine) si sa “guste” cat mai mult din fiecare cultura pe care o intalnesc acolo.

Daca mai alte comentarii, sugestii, sfaturi, nu ezita sa ne spui!                    Mi-ar placea sa-mi continui povestirea, insa sunt multe de zis si timpul e scurt. Va voi raspunde cu mare placere la orice intrebare, pentru ca daca m-apuc eu sa povestesc, sunt de neoprit.

Daca aveti intrebari, Andrei este dispus sa va raspunda. Il puteti contacta la: andreipiciorus@yahoo.com

One Reply to “Interviu cu Andrei Piciorus, castigatorul bursei UWC of the Adriatic 2004, Italia”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *