Interviu cu Ana-Maria Antonie, student român în Franța și membru LSRS Franța

AnaMariaAntonieMentorat LSRS: Unde și ce studiezi în acest moment? Ai studiat anterior şi la alte instituţii din străinătate?

Ana-Maria Antonie: În prezent sunt în ultimul an de Licenţã în programul Information et Communication, Arts et Médias, din cadrul Institutului de Comunicare si Media al Universitãţii Sorbona, Paris 3 şi urmez un stagiu de 4 luni la o editurã unde mã ocup de actualizarea bazelor de date şi de comunicarea pe reţelele sociale.

 

M LSRS: Cum te-ai decis să studiezi în străinătate?

A-M.A.: Dupã ce am absolvit secţia bilingvã francofonã la Colegiul Naţional Mircea cel Bãtrân din Constanţa, am obţinut o dublã diplomã de bacalaureat. Aceastã opţiune de bacalaureat francofon se înscrie în programul “De l’enseignement bilingue vers les filières francophones” încheiat de câţiva ani între Ministerul Educaţiei şi Cercetãrii, Ambasada Franţei în România şi Ministerul Educaţiei din Franţa. În timpul liceului am obţinut şi o certificare internaţionalã de cunoaştere a limbii franceze printr-o diplomã DALF C1, diplôme approfondi de langue française. Participarea la concursurile şcolare de limba francezã, la evenimentele locale dedicate zileleor francofoniei, vizitele pe care le-am fãcut în Franţa şi motivaţia de a cunoaşte noi spaţii culturale, au fost câţiva dintre factorii motivaţionali care au stat la baza deciziei mele de a continua studiile universitare la Paris.

Sã ai 19 ani şi sã pleci la studii la 2500 km distanţã de casã, înseamnã un pas important în viaţa oricãrui tânãr. E, mai degrabã, o decizie ce ţine de compromis, pe care îl facem sistematic pe parcursul carierei, constrânşi de diferite împrejurãri. Dar sã ne gândim totuşi şi la cei care n-au plecat din România ca mine, cu o valizã de cãrţi şi entuziasmul cã la Paris voi incepe un nou capitol al vieţii mele, ci cu mai multe valize de vise şi idealuri destrãmate, cã ţara în care au crescut nu le-a oferit oportunitatea de a avea o carierã, din pricina situaţiilor socio-economice precare. Întotdeauna mã gândesc la şansa pe care am avut-o, de a putea urma o şcoalã celebrã, iar motivaţia mea creşte, privind lucrurile pe care le pot face în continuare cu stãruinţã şi pasiune, ghidatã de vorbele lui Octavian Paler “nu existã experienţã cãreia sã nu-i poţi supravieţui dacã ai curajul sã infrunţi viaţa.”

M LSRS: Cum te-a influențat experiența de a studia în străinătate, atât din punct de vedere academic, cât și ca mod de viață?

A-M.A.: Am cunoscut în Franţa un sistem universitar total diferit de cel despre care auzisem în România. Aici studentul nu are doar un rol pasiv, de a veni la cursuri sã ia notiţe pe care trebuie sã le cunoascã pe dinafarã pentru a promova un examen, ci de antrenament şi dezvoltare personalã, prin discuţii şi dezbateri interactive, menite sã ofere tuturor şansa de a se exprima, de a-şi susţine propriile opinii.

Pe lângã o riguroasã educaţie realistã pe care am primit-o pe bãncile de la Sorbona, am câştigat multe aptitudini pe care nu le-aş fi dobândit niciodatã în România. Recunosc cã şi pe mine m-a speriat gândul ca plecând de acasã, ceva se va schimba pentru totdeauna, legãturile cu prietenii se vor destrãma, iar lucrurile la care ţin cel mai mult îmi vor lipsi, dar am depãşit aceastã etapã mai repede decât mã aşteptam. Am întâlnit oameni minunaţi la Paris, din experienţele cãrora am avut mereu de învăţat, oameni din toate mediile sociale, din toate domeniile profesionale şi din toate colţurile ţãrii… oameni care astãzi îmi sunt prieteni. Şi spun cu zâmbetul pe buze cã la Paris ma simt “acasã”, chiar dacã, întotdeauna, în sufletul meu, “acasã” va fi la Constanţa, la mare…

M LSRS: Ce înseamnă pentru tine LSRS şi de cât timp faci parte din Ligã ?

A-M.A.LSRS-ul reprezintã familia mea de la Paris. O echipã minunatã, cu oameni frumoşi, inteligenţi şi dispuşi oricând sã se dedice mentoratului, pentru promovarea avantajelor educaționale către cei din țară.

Fac parte din aceastã organizaţie încã din primul an de facultate ligã, iniţial ca voluntar al filialei, apoi ca membru : consilier de comunicare şi informare, iar din septembrie anul trecut, coordonator adjunct. Participarea mea la evenimentele şi proiectele desfãşurate în cadrul ligii, au contribuit la dezvoltarea unor competențe și abilități sociale și organizatorice ce îmi vor folosi în debutul carierei mele profesionale.

Recomand voluntariatul în cadrul ligii pentru toţi studenţii care aleg sã studieze în strãinãtate. Vor vedea despre ce vorbesc abia când vor trãi acelaşi sentiment de satisfacţie pe care l-am simţit eu în momentul în care vor putea sã-şi împãrtãşeascã experinţa academicã tinerilor din România, dornici sa le calce pe urme. Cu alte cuvinte, sã facã parte din programul de Mentorat al LSRS-ului, prin contribuţia la construcţia unei legături directe între generația actuală și cea viitoare de studenți, prin deschiderea de noi orizonturi.

M LSRS: Ce sfaturi ai pentru tinerii din România care se gȃndesc să îşi continue studiile în străinătate?

A-M.A.: O sã rãspund simplu la aceastã întrebarea: trebuie să investeascã în educaţie şi în culturã. Astfel, satisfacţia lucrului bine fãcut nu va întârzia sã aparã.

Mã bucur sã vãd cã, anual, interesul tinerilor cu privire la posibilitatea de a urma studiile universitare în strãinãtate creşte şi îi sfãtuiesc pe toţi studenţii din România care au aceastã posibilitate, sã ia în calcul varianta unei experienţe de mobilitate internaţionalã în timpul facultãţii. Iar în aceste condiţii, mi-ar plãcea sã vad cã statul român se implicã sã ofere mai multe burse de studiu în strãinãtate pentru tineri.

E costisitor sã trãieşti ca student la Paris, dar eforturile din timpul anilor de studiu vor fi rãsplãtite pe mãsurã. Salariul minim pe economie, pe care îl câştigã orice absolvent de studii superioare în Franţa este aproximativ 1400 euro, cu posibilitatea de creştere a remuneraţiei dupã câteva luni de experienţã.  Nu mã îndoiesc de faptul cã partea financiară influențează puternic decizia fiecãruia de a pleca la studii în străinătate, dar din experienţa mea de 3 ani petrecuţi ca student român la Paris, vã mãrturisesc cu sinceritate cã voinţa şi perseverenţa sunt mai presus de orice. Începutul şi acomodarea sunt mai dificile, dar faptul cã integrarea şi formalitãţile administrative se deruleaza realativ repede, oferã numeroase şanse de autofinanţare pentru studenţii care nu sunt întreţinuţi de pãrinţi.
Sunt convinsã cã experienţa celor care au studiat în strãinãtate reprezintã un instrument valoros în promovarea intereselor naţionale şi încurajez instituţiile statului român sã dezvolte politici publice asupra posibilitaţilor concrete de valorificare a expertizei româneşti obţinutã peste hotare.  

Transmit un mesaj pentru tinerii care vor sã-şi construiascã o carierã şi o carte de vizitã bunã prin forţele lor, nu pentru cei care aleg sã studieze la universitãţi din strãinãtate, cheltuind zeci de mii de euro primiţi din ţarã şi considerând cã toatã lumea este la picioarele lor. Ei nu vor realiza nimic în viaţã. Poate doar falimentul unor afaceri preluate de la pãrinţi.

Cel mai important sfat pe care îl pot oferi tinerilor este că trebuie sã conştientizeze cã lucrurile valoroase se dobândesc prin muncă, sacrificiu și devotament.

Mergem înainte !

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *