Interviu cu Sevcencu Cristian, profesor român în Danemarca

Mentorat LSRS: Ne puteţi descrie parcursul dumneavoastră profesional?

Sevcencu Cristian: După ce am lucrat timp de 10 ani ca asistent la Facultatea de Biologie din Cluj, am fost admis pentru un doctorat la Center for Sensory-Motor Interaction (SMI), Universitatea Aalborg, rămânând în același timp înscris și la doctoratul început cu puțin înainte la Cluj. În 2006 mi-am susținut ambele doctorate, după care am parcurs rând pe rând etapele de Research Assistant, Research Assistant Professor și Research Associate Professor lucrând în mai multe proiecte de cercetare la SMI. Din anul 2012 sunt Associate Professor “€œtitular” la Faculatatea de Medicină, Universitatea Aalborg, rămânând în continuare afiliat SMI.

M LSRS: Aţi putea face o comparaţie între învăţământul din România şi cel din străinătate? Ce-i diferenţiază pe cei din străinătate de cei din România (atât profesori cât şi studenţi)?

S.C.: Din cauza că în România nu am activat în învățământul medical, mi-e destul de greu să fac o comparație obiectivă, atât în ceea ce privește cadrele didactice, cât și studenții. Am totuși impresia că ceea ce diferențiază în primul rând învățământul românesc experimentat personal ca student și apoi ca asistent la Facultatea de Biologie din Cluj de cel din universitatea unde lucrez acum este caracterul mult mai aplicat al celui din urmă. Aici, activitatea studenților se bazează în foarte mare măsură pe studiu individual și independent, și pe proiecte cu pronunțat caracter practic, unde profesorul are un rol secundar. De asemenea, o foarte mare importanță -€“ cu avantajele și dezavantajele aferente, îl are lucrul în grupe. Pe de altă parte, caracterul „universalist-extensiv” pe care l-am experimentat în învățământul românesc atât ca student, cât și la catedră, nu reprezintă neapărat un dezavantaj. Dimpotrivă, abordarea aprofundată a mai multor discipline conexe sau mai puțin conexe în cadrul unei specializări oarecare oferă o viziune mai largă și implicit posibilatea de a găsi soluții teoretice sau practice prin integrarea unor cunostiinte din domenii aparent diferite. Totul depinde însă, și aici ca și la noi, de capacitatea de asimilare a studentului și de efortul pe care acesta este dispus să-l facă pe parcursul studiilor. Nu de puține ori am fost impresionat aici de seriozitatea și gradul de implicare a studenților danezi în mai orice tip de activitate legată de studiu, lucru pe care din păcate l-am observat de prea puține ori la studenții mei din Cluj. (Dar asta se întâmpla acum mai bine de 15 ani și poate că lucrurile s-au schimbat între timp.) Pe de altă parte, nu pot să nu remarc faptul că studenții și absolvenții danezi cu care am lucrat cu diverse ocazii, deși admirabil de stăruitori în a studia și căuta soluții într-o situație sau alta, dau de multe ori dovadă de prea puțină imaginație și creativitate în rezolvarea unei probleme în comparație cu mulți dintre studenții cu care am lucrat în România.

M LSRS: Ne puteţi împărtăşi o experienţă pozitivă iar apoi un moment dificil din carieră dumneavoastră de profesor român în Danemarca?

S.C.: Experiența mea pozitivă, care a început încă de când am venit aici și nu s-a terminat până azi, este bucuria de a afirma cu tărie și în orice situație că sunt român și încercarea de a face câte ceva pentru a spori aici gradul de credibilitate pentru ceea ce e „Made in Romania”. Iar „momentul” dificil, care,€“ la fel,€“ a început când am ajuns aici și continuă și în prezent e depărtarea de țară.

M LSRS: Ce trebuie să ia în calcul un  tânăr român pentru a aplica la o universitate din Danemarca?

S.C.: Avantajul este că engleza o vorbește aici toată lumea și sunt multe posibilități pentru programe Master în limba engleză. În ceea ce privește studiile Bachelor în limba engleză, acestea sunt,€“ din câte știu,€“ mult mai puține, ceea ce face obligatorie cunoașterea limbii daneze în această situație. Pe de altă parte, Danemarca este o țară scumpă, iar efortul financiar din partea părinților ar fi considerabil în situația în care studentul venit aici nu lucrează minimum 10 ore pe săptămână, caz în care poate obține o bursă din partea statului danez. Ceea ce nu este imposibil, dar nici foarte ușor. În altă ordine de idei, în Danemarca nu există nici un fel de discriminare (cel puțin nu la acest nivel), iar felul în care este receptată și apreciată o persoană depinde exclusiv de ceea ce această persoană este sau nu este și nu de țara de unde provine. 

M LSRS: Ce sfaturi aveți pentru studenții români care doresc să aplice la o universitate din afara țării?

S.C.: Să se gândească bine la acest pas, iar dacă optează pentru asta, să nu irosească anii petrecuți în străinătate și eforturile părinților. Să nu uite că valoarea este în general apreciată în țările normale și că gradul de succes aici este direct proporțional cu efortul depus. Nu știu cum este prin alte țări, dar în Danemarca corupția în învățământul universitar este pe nivel „zero”, iar examenele se iau exclusiv pe bază de merit. În plus, cred că noi toți cei plecați din România prin mai toată lumea avem obligația morală de ridica imaginea României în picioare, mai aproape de locul unde ea trebuie să fie.

M LSRS: Cum sunt văzuţi studenţii români în străinătate?

S.C.: Din câte știu, în general bine. Dar, desigur, nici aici lucrurile nu pot și nu trebuie generalizate.

M LSRS: Ce planuri de viitor aveți în privința carierei dumneavoastră didactice? Luați în  considerare idea de a vă întoarce în Romania?

S.C.: Nu am planuri speciale în ceea ce privește cariera didactică, iar în ceea ce privește ideea de a mă întoarce în România, îmi doresc nespus să pot face acest lucru fără a trebui să renunț la tot ceea ce mi se oferă aici în materie de condiții și perspective. Și nu mă refer doar la salariu, ci și la posibilatea de a lucra într-un mediu în care ceea ce contează e competența și nu gradele de rudenie sau abilitatea de a face slalom printre opreliști de tot soiul.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *