Despre Fulbright Educational Advising Center

Cand eu aplicam la universitati in SUA, LSRS nu exista. Atunci singurul ajutor gratuit pe care l-am gasit (in afara de 2-3 prieteni care deja plecasera in SUA) a fost Fulbright Educational Advising Center (FEAC). Mai mult, nu am gasit vreo alta sursa de ajutor, gratuita sau nu, care sa ofere servicii de o calitate atat de buna.

Continue reading

Scrisori de Recomandare: Ghid pentru profesori

Acest ghid este de folos in special profesorilor care scriu scrisori de recomandare pentru elevii de liceu care aplica la universitati si colegii din SUA si Europa. Ghidul poate fi folosit si pentru a redacta scrisori de recomndare pentru aplicatii la master si doctorat (vedeti mentiunea speciala de la sfarsitul articolului). Elevii pot citi articolul Scrisori de Recomandare: Ghid pentru elevi.

Scrisorile de recomandare sunt o componenta extrem de importanta din aplicatia la institutii de invatamant de peste hotare. Scrisorile confirma, intaresc si completeaza imaginea aplicantului creata de foaia matricola. Ele atesta faptul ca elevul/studentul are calitatile necesare pentru a face fata cerintelor dipomei la care aspira. Competitia la multe dintre aceste scoli este acerba si o scrisoare de recomandare deosebita il va ajuta pe elevul dumneavoastra sa fie remarcat dintre miile de alti candidati.
Mai jos veti gasi sfaturi pt. redactarea unei astfel de scrisori.
Continue reading

Vreau activitati de voluntariat! Vreau LSRS!

Vrei sa ai activitati de voluntariat care sa iti imbunatateasca CV-ul in vederea aplicatiilor in strainatate? Vrei sa contribui cu putin la dezvoltarea Romaniei, sprijinirea romanilor care vor sa plece la studii in strainatate, si solidaritatea romanilor plecati la studii intre ei si cu cei de acasa? Inseamna ca vrei LSRS! Acum ai sansa sa te implici in actiunile noastre!

Mai multe detalii gasesti pe http://www.lsrs.ro/vreau_lsrs !

Aplicatia pentru ajutor financiar la universitati din SUA

Pentru a aplica pentru ajutor financiar, majoritatea universitatilor cer urmatoarele doua documente completate:

International Student Financial Aid Application

International Student Certificate of Finances

De cativa ani de cand sunt familiara cu procesul, singurul lucru care s-a schimbat la aceste formulare sunt anii universitari trecuti. Va va lua ceva timp sa le completati, dar partea buna e ca puteti sa le folositi la aproape toate universitatile (Harvard si Princeton sunt singurele de care stiu ca au alte formulare, dar cer cam aceleasi informatii si sunt simplu de completat odata ce aveti aceste documente completate). Continue reading

Proiectul Mentorat da roade: procentaj de acceptare 100%

Recent a aparut in ziarul Adevarul urmatorul articol care mentioneaza cateva din reusitele programului nostru de Mentorat.

http://www.adevarul.ro/scoala_si_educatie/facultate/Admitere_la_facultate-direct_in_strainatate_0_517748675.html

Patricia Anghel si Alexandru Bardasu sunt numai doi dintre cei 17 elevi care au aplicat la universitati din afara Romaniei si au fost ajutati de programul Mentorat in primul sau an de existenta. Cei 17 elevi au intrat cu totii la cel putin o universitate din strainatate, ceea ce reprezinta un randament de 100% pentru programul Mentorat in primul sau an de existenta.

Universitatile si tarile la care au intrat elevii ajutati de noi (unii elevi au intrat la mai multe universitati si in mai multe tari, iar la cateva universitati au intrat mai mult de unul din elevii nostri):

  • Germania: Jacobs University Bremen, Universitatea Heidelberg
  • Franta: Paris, Lyon, Grenoble, Strasbourg, Dijon
  • Marea Britanie: Imperial College London, University College London, University of York, Manchester, Portsmouth, Edinburgh, Bradford, Warwick
  • SUA: Brandeis University, University of Richmond, Princeton University
  • Olanda: Universitatea Tehnica din Delft
  • Italia: Universitatea Luigi Bocconi
  • Spania
  • Norvegia
  • Suedia
  • Danemarca

 

Multe felicitari tuturor! Tu poti fi urmatorul!

O aplicatie buna – aka “Ce trebuie sa fac ca sa ajung la Harvard?”

Buna intrebare. O aud foarte des. O varianta usor diferita este “Eu nu am ambitii de Harvard, dar totusi vreau sa merg in SUA. Ce trebuie sa fac?” Eu mereu raspund la aceasta intrebare cu o alta intrebare: “Vrei bursa, sau iti permiti sa platesti $50,000/an?” Pana acum nu am primit raspunsul “Imi permit”. Apoi continuarea este: “Daca vrei bursa, trebuie sa intelegi ca numai scolile cele mai bune din SUA acorda ajutor financiar studentilor internationali. Asadar, vrei nu vrei, trebuie sa tintesti sus”.

Deci am stabilit ca vei concura pentru un loc in una din cele mai bune scoli din SUA. Si acum, care e raspunsul?

Raspunsul este ca aplicatia are mai multe component, si ca toate componentele acestei aplicatii sunt importante. Da, daca ai luat un scor combinat la SAT de 2000, sau daca ai scris un eseu mai slab, ai inca sanse sa intri daca celelalte componente ale dosarului tau sunt destul de bune pentru a compensa. Dar sansele sunt mult mai mici, si celelalte componente ale aplicatiei tale trebuie sa fie chiar fenomenale. Pentru a iti face o idee, cunosc cel putin 2 persoane cu medalii la olimpiade internationale care au fost respinse, pentru ca restul aplicatiei (eseurile, scorurile la teste, activitatile extrascolare) nu au fost destul de bune. Mai jos cateva detalii despre componentele aplicatiei.

1. Eseurile. Probabil cea mai subapreciata componenta a aplicatiei de catre romani, eseurile sunt foarte importante pentru americani pentru ca dau o nuanta persoanala unei aplicatii. Un eseu bun trebuie sa fie personal – sa nu scrii despre acelasi lucru ca alti 300 de aplicanti (hint: Barrack Obama, incalzirea globala, saracia din Africa sunt subiecte foarte proaste). Atata timp cat subiectul este personal, nu prea conteaza exact care e. Eseurile cu care eu am fost admis la diverse scoli au inclus jocul de Lego, o plimbare prin parc si o proba de olimpiada data la spital. Eseul trebuie sa puna in valoare o calitate a ta – indirect desigur, fara sa te lauzi. Si evita te rog eseul de tip renascentist, din care reiese ca poti face atat de multe lucruri incat mai mai ca esti noul Da Vinci. Apoi – foarte important – eseul trebuie sa fie bine scris. Am citit eseuri cu greseli de gramatica, cu propozitii incorecte, si un limbaj de clasa a3a. Asta e inacceptabil. Vrei sa mergi la Yale, demonstreaza ca esti “Yale material”. Ca o regula generala, decat daca nu cumva te ocupi cu scrisul (un caz destul de rar printre elevii romani), ar trebui sa petreci cel putin 10-15 ore editand fiecare eseu. Exact ce face un eseu bun, asta e o discutie lunga.

2. SATurile. Celebrele SATuri. Aceste teste sunt probabil mult mai putin importante decat crede majoritatea. Ele au rolul de a iti tine usa deschisa, in sensul ca daca ai scoruri bune nu intri automat, dar daca ai scoruri proaste iti va fi mult mai greu sa intri (si va trebui sa compensezi cu alta component a aplicatiei). Ca o regula generala, as spune ca e ideal sa ai cel putin 750/800 la fiecare componenta a testelor. Probabil un scor peste 750 nu te ajuta semnificativ, si un scor de 700 intr-o mare de scoruri mai mari nu te va dezavantaja semnificativ. Scorurile mele au fost 780 (critical reading), 800 (matematica) si 690 (writing) si am intrat la destule scoli. Important este ca fiecare universitate iti va lua in calcul doar cel mai mare scor individual. Asta inseamna ca daca dai testul de doua ori si ai urmatoarele rezultate:

A. 750 (writing), 800 (matematica), 800 (critical reading)
B. 800 (writing), 760 (matematica), 740 (critical reading)
– poti sa spui ca ai luat un scor perfect de 2400, si universitatile te vor cataloga la fel ca daca ai fi dat testul o singura data si ai fi obtinut un scor perfect.

3. TOEFL. Acest test are doar rolul de a iti testa cunostintele de limba engleza, in sensul ca va trebui sa comunici cu lumea in campus. Majoritatea universitatilor cer un scor de peste 80 sau 100 (maximul e 120). Probabil un scor de 118 nu e cu nimic diferit de unul de 105 in ochii universitatilor, desi un scor mai mare nu strica niciodata.

4. Scrisori de recomandare. Ar trebui sa fie logice, si sa te laude pe tine cu motive: “Gigel e muncitor pentru ca A, B si C”, nu doar “Gigel e muncitor”. Cam atat.

5. Media generala. Peste 9.50 e probabil ideal. 9 e acceptabil.

6. CV. CV-ul este probabil cea mai importanta parte a dosarului pentru un elev roman. Asta pentru ca pentru a intra la o universitate/un colegiu de top din SUA trebuie sa fii un elev extraordinar. Asadar trebuie sa fi facut ceva extraordinar. Rezuma-te la activitatile din liceu, nu intereseaza pe nimeni unde ai facut gradinita, sau premiile la concursurile din clasa aVa. In general CV-ul are 2 parti:

A. Activitati extrascolare academice. Aici intra tot felul de concursuri, olimpiade scolare, sesiuni de comunicari stiintifice etc. Exista in unele cercuri un mit ca pentru a intra la universitatile de top trebuie sa fii olimpic international. Ca orice mit, are un sambure de adevar: o medalie la o olimpiada internationala te va ajuta sigur. Din vreo 10 studenti romani cati sunt la Harvard in acest moment, 3 sunt fosti olimpici internationali. Singura persoana acceptata anul asta la Harvard este olimpica internationala. Insa daca 3 sunt fosti olimpici internationali, inseamna ca 7 nu sunt. E adevarat, multi au avut premii si mentiuni la olimpiade nationale, dar sunt cativa care nu au fost nici la faza nationala.

B. Activitati extrascolare non-academice. Aici poate intra orice de la dezbateri academice la campanii de facut curat in parcurile orasului. Exact ce faci nu conteaza, conteaza insa sa fie activitati de anvergura si tu sa ai o implicare activa. Este mult mai impresionant daca esti presedinte al unei organizatii, coordonator de proiect, redactor la revista scolii, decat daca esti simplu membru al unei organziatii in care faci figuratie o data pe saptmana sau daca ai o stiva de diplome de participare din diverse surse.

O precizare se impune. Pentru majoritatea universitatilor mari din SUA (Harvard, Yale, Princeton, MIT, Stanford, Columbia, Dartmouth, Brown etc) este necesar sa ai si performante extrascolare academice. Pentru colegiile de arte liberale (Williams, Amherst, Swarthmore, Univ. Richmond, Colby, Colgate etc) este posibil sa faci o aplicatie competitiva daca ai doar activitati extrascolare din categoria “B” (mai sus). Eu insa nu am auzit de nimeni care sa intre la Princeton/Yale/Harvard/etc fara sa aiba si ceva performante academice.

Mult mai multe detalii despre aplicatia pentru SUA puteti gasi aici.

S. Andrei Anghel
La momentul publicarii acestui articol (20 aprilie 2011) – student anul 3, Universitatea Harvard, specializarea Biologie Moleculara si Celulara. Coordonator proiect “Mentorat pentru elevii de liceu”, LSRS

Despre email

La orice universitate aplici zilele astea in afara Romaniei, ti se va cere o adresa de email. Nicio problema: toti au email. Dar daca esti elev sansele sunt mari ca adresa ta sa fie ceva de genul asta: sexybaby69@yahoo.com sau idowntcareaboutanyone@yahoo.com (sau, dupa cum o buna prietena spunea la caravana LSRS: bebe_tavan@yahoo.com)

Nu e bine. De ce?

Nu pentru ca adresa sexybaby69@yahoo.com cumva i-ar face pe cei de acolo sa te considere o persoana neserioasa. Adevarul e ca nimanui nu ii va pasa. Motivul este urmatorul: o adresa arbitrara e mult mai usor de gresit decat o adresa cu numele tau in ea. Eu asta am patit. Cand am aplicat la universitate in SUA am trimis varianta “pe hartie” pentru ca in varianta electronica nu imi intra eseul (era foarte lung). Asadar a trebuit sa imi scriu de mana adresa. Rezultatul: litera “J” din adresa mea a ajuns “Y” in absolut toate documentele tuturor universitatilor din SUA. Asadar nu am primit niciun email de la nicio universitate (nici pe cele care anuntau deicizia in unele cazuri) pana nu i-am contactat sa isi schimbe arhivele. Daca adresa mea ar fi fost andrei_anghel@gmail.com ar fi fost foarte usor ca cei de la universitati sa intuiasca ca asta am vrut sa scriu.

Morala: faceti o adresa cu numele vostru. Oricum, dupa ce ai trecut de 16 ani iepurasul_pufos@yahoo.com nu mai e amuzant.

Stefan Andrei Anghel
Harvard College 2012. Coordonator Proiect Mentorat

De la anul, elevii pot iarasi sa aplice “Early” la Harvard si Princeton

Scena aplicatiilor la nivel undergraduate din SUA s-a schimbat fundamental ieri, cand Harvard si Princeton au anuntat (la cateva ore una de cealalata) ca de anul viitor elevii vor putea iarasi sa aplice “Early” la aceste doua universitati. In primul rand trebuie sa definim termenii. Toate programele de “Early Admission” presupun ca un elev poate aplica la universitatea respectiva cu mult inaintea termenului obisnuit (1 ianuarie). In general termenul limita pentru “Early Admission” este 1 noiembrie. Exista insa mai multe tipuri de “Early Admission”, intre ele fiind diferente importante.

Early Decision – inseamna ca poti aplica la o singura universitate la nivel “Early”. In plus, inseamna ca trebuie sa semnezi un contract prin care te angajezi ca daca esti admis sa te si inscrii (de unde si numele – este pentru cei care s-au decis unde vor sa mearga). Multe universitati au asemenea programe, inclusive Columbia University.

Non-Binding Early Action – cunoscut si ca Restrictive Early Action – inseamna ca poti aplica la o singura universitate la nivel “Early”. Poti insa sa aplici la cate universitati vrei tu la termenul obisnuit, si numai apoi sa decizi exact unde sa te inscrii. Un astfel de sistem are Yale, si acum Harvard si Princeton.

Non-Restrictive Early Action – inseamna ca poti aplica la cate universitati vrei tu si la termenul “Early”

Se spune ca “Early Admission” este un concept pentru a admite persoanele cu prioritati mari – ateletii de performanta, copiii absolventilor universitatii respective si cei ai caror familie doneaza sume semnificative universitatii. Nu stiu cat este adevar si cat este legenda urbana in acest zvon, insa Harvard a eliminat aplicatia “Early” in 2007, citand drept motiv faptul ca elevii din medii sarace sunt dezavantajati de aceasta metoda de aplicatie. Eu cred ca aceasta opinie este cel mai probabil corecta. In primul rand, elevii cu posibilitati financiare mai reduse vor vrea sa compare pachetele de ajutor financiar primite de la mai multe universitati. In al doilea rand, sunt mai mari sansele pentru ca un elev cu posibilitati financiare care poseda mai multe resurse sa poata pune la punct o aplicatie mai devreme.

Cand Harvard a eliminat acest tip de aplicatie in 2007, a fost rapid urmata de Princeton si de University of Virginia. Acum toate trei universitatile au reinstituit programul de “Early Action” (University of Virginia a facut acest lucru mai devreme in toamna acestui an). E interesant sa speculezi de ce anume au facut acest lucru. Oare studentii mai saraci nu mai sunt atat de dezavantajati de “Early Admission” astazi cum erau acum 9 ani? Evident ca situatia aceasta nu s-a schimbat. Motivul este cel mai probabil mult mai pragmatic. Harvard si Princeton probabil au crezut ca si restul universitatilor private foarte prestigioase li se vor alatura in acest demers, ceea ce nu s-a intamplat. Multi elevi foarte buni in anii ce au trecut au preferat alte universitati unde puteau aplica mai devreme, de exemplu Yale sau Columbia. Eu personal am aplicat “Early” la Yale, desi in lista preferintelor mele Harvard si Princeton erau pe locurile 1 si 2. Este adevarat ca la Yale nu esti obligat sa te inscrii daca esti acceptat la aceasta prima runda de aplicatii, dar este probabil un factor psihologic.

Acest gest probabil va schimba aplicatiile de la celelalte universitati mari. Brown, Yale si Columbia vor vedea probabil o scadere in numarul de aplicatii “Early” (elevii care se vor indrepta spre Harvard si Princeton). Asta cu atat mai mult cu cat aceste doua universitati ofera printre cele mai avantajoase pachete de ajutor financiar, facand argumentul ca un elev ar vrea sa compare pachetele de ajutor financiar aproximativ irelevant.